– LXXVIII –
Orășel de munte
Orășel de munte, trecut cu vederea de Drumul european. Ca să-l vizitezi, trebuie să faci la stînga, cum te duci spre Iași, să zici în gînd o rugăciune pentru a scăpa viu și nevătămat din Încercarea cumplită care sînt gropile din asfalt și să nu iei în seamă babele în mersul lor cocîrjat de la Drumul european la căsuța din orășel.
Pe aleea proaspăt marcată cu var de primărie, puțini sînt trecătorii la ora asta, a amiezii, cînd prin blocuri, prin căsuțe, gospodarii și gospodărițele s-au așezat la masă.
Văd doar:
- — O mamă și o fiică, ducînd sacoșe categoric pline, se îndreaptă spre stația de autobuz, sărbătorește luminată de reclama la primul Mall din localitate, amenajat într-un edificiu pe care Nicolae Ceaușescu voia să-l facă o bucătărie uriașă.
- — Un bărbat cu aer de intelectual pensionat anticipat, ieșit din casă pentru a da satisfacții fiziologice dulăului cu urechi clăpăuge și priviri de vițel înțărcat.
- — Două intelectuale urîte, neglijent îmbrăcate care discută cu voce tare despre Angoasa existențială.
- — Doi îndrăgostiți. El pedalînd pe bicicletă, ea însoțindu-l ca un cățeluș, pe patine cu rotile.
El pedalează încet de tot, pentru a-i putea spune în clar c-o iubește.
*
Pe șosea
La ieșirea din județ, îți urează Drum bun, făcîndu-ți semn cu mîna, profilul tăiat în tablă al șefului de județ.
Mîna e pusă în mișcare de vîntul serii.
*
O Dacia rablagită trage din greu o remorcă pe care stau bot în bot, ca și cum și-ar șopti secrete vesele, doi cai suri.
Pe burta camionetei e desenat un cal înaripat.
*
Dispărutul
După Revoluție în harababura stîrnită de-a lungul și de-a latul patriei, Mișu Dădălău dispare de tot.
Ani în șir nu s-a mai știut nimic despre el.
Ai lui – taică-său, rămas văduv – și fratele mai mic – ziceau că habar n-au pe unde o fi. Au primit o carte poștală de pe undeva din Noua Zeelandă, dar nu sînt convinși că venea de la el. Au impresia că ajunsese la ei din greșeală.
La un moment dat, se zvonise în sat că era prin Columbia, unde se angajase la Carterul Medellin ca killer fals.
Cu o seară înainte, de ivirea și înflorirea zvonului, la televizor se dăduse un film de succes despre Carterul Medellin, și cei din sat erau sub puterea întîmplărilor văzute pe micul ecran.
Ce făcea Mișu Dădălău în postul de killer fals?
Cînd se plănuia un asasinat mafiot, el era cel care se făcea că trage, pentru a fi arestat, în timp ce adevăratul killer trăgea de-adevăratelea. Cum nu exista nici o probă în acuzarea sa, Poliția îl elibera după primul interogatoriu.
Se făcuse mare caz, la cîțiva ani după aceea, de un căpitan de vas dispărut fără urmă la ieșirea din strîmtoarea Gibraltar.
Cei din sat, văzînd la televizor poza căpitanului, ziceau că era Mișu Dădălău, dar nu era acesta.
La vreo 10 ani de la plecare. Mișu Dădălău se întoarce în sat, spulberînd toate legendele puse pe seama lui.
Susține că fusese tot timpul la Florești.
*
La Mall
Două fetițe, venite cu tatăl la Mall, ca odinioară copilele credincioase la Biserică, duminică, dimineața, au luat din lada cu mingi două exemplare și dau cu ele de pămînt, vesele, nestingherite, în spațiul dintre rafturi.
Împingătorii de cărucioare fără copii se feresc prudenți din calea mingilor care sar încolo și încoace.
Din cabinele cărucioarelor care se vor autovehicole puradeii altor împingători zbiară că vor și ei așa ceva.
Pe culoarul mai lat decît toate, avînd în Mall rol de autostradă, umblă un sandviș cu pui sub formă de reclamă.
O jună îl însoțește strigînd că moare de poftă să-l halească.
La multe dintre rafturi, angajați în verde completează rafturile golite.
Trebăluiesc cu minuțiozitatea unor zidari care așează cărămizile într-un perete, după ce, în prealabil, le-au uns cu mortar.
*
La minimarket
Cosmeticele își împart spațiul – mai mult decît vital pentru acest magazin amenajat într-una din cele două părți ale unui fost restaurant falimentar – cu Ghișeul de împrumuturi de DVD-uri.
Cea de la ghișeu e o tipă grasă, gen, fără vîrstă. Într-o rochie sac, cum e moda acum, dată pe stil gravide, caută într-un cărțoi de bucate ferfeniță o rețetă de limbă cu măsline fără limbă, deoarece nu-și poate permite să cumpere cu limbă.
Pe ușa din fund a amenajării, dată de perete, doi lucrători cu ziua împing în magazin un cărucior plin cu baxuri de Coca-Cola. Pe lîngă ei, profitînd de ocazie, dau buzna înăuntru fulgi de zăpadă, care au roit pînă acum prin fața ușii închise.
Pe dreapta, cum intri, înainte de a da cotul pentru a ajunge în magazinul propriu-zis, ocupă un perete întreg dulapul cu publicații mondene.
De pe coperțile lucioase își desfac deșucheat pulpele la pensionarii trăgînd după ei tăgîrțe pe rotile tipe ca trase la indigo, așa de tare seamănă una cu cealaltă. Au toate priviri pustii, de persoană proastă ca noaptea, sînii intens siliconați, buzele umflate artificial și mai ales, acel aer de sexualitate pasivă, întîlnit de regulă la junici.
Un puști murdar, într-un trening din care ies tenișii jerpeliți, dă tîrcoale revistelor.
Tanti Geta, femeia de serviciu, se întrerupe din datul alene cu T-ul.
Își ascunde în priviri lumina vigilenței cetățenești.
Mai mult ca sigur derbedeul vrea să șterpelească o revistă de pe raft.
Drept urmare, fără a lăsa T-ul din mînă (la o adică poate fi folosit pe post de coadă de mătură), se apropie de puști și-l întreabă (cu tendință) dacă vrea să cumpere ceva.
Posibilul cumpărător întoarce spre ea privirile unuia trezit din gîndurile care rătăcesc aiurea, în locuri total opuse celor în care-l ține acum Dumnezeu.
Ca, de exemplu, un cercetător de la Polul Nord întrerupt din gîndurile sale despre o plajă de la Mediterana de întrebarea dacă să iasă sau nu din cort în gerul de -40 de grade de afară.
Fără să spună nimic, puștiul o zbughește din magazin.
Întreaga personalitate a lui Tanti Geta dă peste margini de atîta triumf.
*
În parc
În Parc, puțin după prînz.
Trece un grup de absolvenți de liceu cu un soi de pot-capuri pe capetele tunse stil creastă de cocoș.
Grupul are structura tipică maidanezilor.
Identifici imediat cățeaua în persoana unei june cu sîni mari, gură senzual-erotică și priviri lunecoase.
Masculii, colegi de clasă, îi dau tîrcoale cu vorbe de spirit, prostiri tipic adolescentine și larmă, multă larmă.
Dintre ei se detașează idolul masculilor clasei:
Tipul cu mușchi, Gigi Forțosul.
Doi îndrăgostiți merg alături pe aleea principală fără a se ține de mînă.
Nu, nu s-au certat.
Pur și simplu au mîna ocupată cu telemobilul la care vorbește fiecare.
Cu o altă persoană, firește.
Un tătic și-a așezat odrasla la picioarele aviatorului din bronz care face cu mîna, a adio! de două decenii, celor care trec prin fața sa.
Tăticul își învață puradelul să cînte la chitară după partiturile pe care i le vîră în față.
O nebună din împrejurimi îi face pe rarii trecători prin parc să se dea la o parte, ca să nu fie împroșcați cu scuipat.
*
Drumuri și șosele
Cum ieși din oraș, pe dreapta, se ridică hanul La doi tăurași.
Desenată de pictorul satului, de meserie rotar, firma înfățișează doi tăurași nătîngi care se vor veritabili tauri.
Lîngă firmă, spre a dovedi că nu e o ficțiune, stau chiar doi tăurași.
Parcarea localului, amenajată pe un maidan lutos, e plină de mașini. Pe mulți șoferi bărbați îi bat la cap nevestele să oprească, pentru a mîngîia tăurașii.
După care beau cafea sau înfulecă o plăcintă.
Tăurașii sînt educați să stea blînzi și să facă ochii mari.
Pentru damele care comandă ceva de mîncare, unul dintre ei are misiunea de a mugi ușor la mîngîiat.
*
Vaca de pe Șosea
Banda întîi a Drumului European e ocupată de o vacă trîntită pe întreaga lățime a acestei părți a carosabilului.
Priponită cu un lanț, ca să n-o ia razna, vaca rumegă liniștită, fără să ia în seamă claxoanele date de cei din mașinile care se scurg pe lîngă ea.
Unele, furioase pentru că mașinile au fost cît pe-aci să intre în malul de carne.
Altele, vesele la o asemenea „priveliște”, pe care doar în România o poți vedea.
Mulți dintre cei așezați pe bancheta dinspate se străduiesc s-o fotografieze cu telefonul mobil.
În care scop s-au suit cu genunchii pe banchetă.
*
Anunț plantat în capul drumeagului de pămînt, care merge în munți:
Dumnezeu să fie cu voi!
Se referă, oare, la ce-i așteaptă pe cei care îndrăznesc să se aventureze pe drumul respectiv?