– XXIII –
Porumbiţa
Gigel Oraca şi-a trimis porumbiţa de 5000 de euro pe traseul Cocîrlații de Sus-Santa Fé şi retur, cu un mesaj patriotic, sugerat de şnurul tricolor legat de un picior al păsării. Potrivit Programului stabilit de Gigel, mesagera urma să facă escală pe o insulă pustie din Atlantic, să ajungă la Santa Fé, să se odihnească o zi şi o noapte, după care, luînd în cioc o crenguţă locală, să se întoarcă în Cocîrlați, tot cu o escală în mijlocul Atlanticului.
Au trecut două săptămîni deja şi porumbiţa nu s-a întors. Ultima oară fusese văzută de Sateliţii NASA, care o verificaseră pentru a stabili dacă nu cumva era purtătoarea unei minibombe nucleare, deasupra New Yorkului. De atunci a dispărut din spaţiul aerian al Planetei.
Gigel Oraca nu ştie cui să se adreseze la nivelul Planetei pentru a obţine informaţii despre dispărută.
Unii îi spun că Interlopul are competenţe în acest domeniu.
Alţii îl sfătuiesc să se adreseze Consiliului de Securitate.
Între timp, Gigel Oraca s-a liniştit.
Porumbiţa venise demult în ţară, numai că dintr-o greşeală pricinuită de schimbările climaterice, ajunsese în porumbarul unui tip de peste rîu.
Acesta i-a adus-o lui Gigel Oraca fără să ceară nimic în schimb.
*
Anunţ:
Intrarea în Hotelul Traian se face prin Hotelul Astoria.
Nu luaţi în seamă uşierul care vă va întreba: unde mergeţi!
*
De-a buşilea de ziua copilului
Vin alegerile.
Şeful filialei locale a Partidului de guvernămînt s-a implicat serios în sărbătorirea lui 1 iunie, Ziua Copilului.
De dimineaţă şi-a pus pantaloni scurţi, şlapi de plajă, şapcă de clovn şi un tricou de pe care scoate limba la tot ce întîlneşte în cale o girafă în miniatură.
În diferite locuri din orăşel, filiala locală a partidului de guvernămînt a organizat concursuri de desene pe asfalt.
Liderul le-a luat la rînd, fără a lăsa nici unul deoparte.
De fiecare dată, s-a aşezat în patru labe pe asfalt şi a început să deseneze pe asfalt animale din pădure.
În unele locuri, şi-a permis chiar să invite a-l concura cîte o mămică de pe margine, deşi aceasta n-ar fi vrut, deoarece avea fusta prea strîmtă şi se temea să nu-i crape pe fund.
*
Scară rulantă stricată
Scara rulantă care duce de la parter la etajul unu al Marelui Complex Comercial s-a oprit de ceva timp.
O jună în uniforma butucănoasă a firmelor de securitate a sunat de îndată la atelierul de reparaţii, dar pînă acum, cînd se petrece secvenţa, n-a venit nimeni ca să se repare scara.
Cel trimis, s-a rătăcit în drumul către locul întreprinderii cu pricina. A pornit-o, hotărît, să ajungă cît mai repede. Pe traseu a întîlnit nişte tipi care se ciorovăiau de la o partidă de table şi, cum şi el juca table, s-a oprit pentru a-şi exprima punctul de vedere.
Pînă cînd va tranşa el chestiunea unui zar prost rostogolit, scara rulantă rămîne în stare cataleptică.
Situaţia provoacă reacţii diverse în rîndurile celor care vor să urce la etajul unu.
Puţini sînt cei care nu ajung la scara rulantă altfel decît năuciţi. Năuciţi de bişniţarii de la intrarea în Complex, care îţi ies în cale pentru a-ţi şopti, cu un aer conspirativ:
— Nu doriţi o fetiţă?!
Năuciţi de fetişcanele care-ţi întind, în tăcere, un pliant reclamă la o Pizzerie, fără să se supere dacă treci pe lîngă ele nepăstor.
Năuciţi de zbieretele ţigăncilor care vînd bikini, săpun, parfum, şerveţele de hîrtie şi piloni de tablă.
Năuciţi de groaznicul miros de shaorma, care-i face să saliveze pe cei pofticioşi şi să se ţină cu mîna de burtă pe cei bolnavi de ulcer.
Aşa se explică de ce majoritatea clienţilor nu-şi dau seama că scara stă de lemn Tănase şi, în consecinţă, pun fermi piciorul pe prima treaptă aşteptînd zadarnic să fie căraţi în sus.
Persoanele feminine, în schimb, obligate de condiţia lor să se autocontroleze, sesizează imediat că scara nu se mişcă.
Cu toate acestea, ele pun piciorul pe prima treaptă ca şi cum l-ar vîrî într-o apă fierbinte.
Gata să şi-l tragă înapoi, chicotind speriate.
*
Ursul care terorizează restaurantul
Un urs terorizează restaurantul tocmai cînd se serveşte desertul.
Convocată, Asociaţia Vînătorilor din localitate ridică din umeri neputincioasă.
Nu poate face nimic.
Ursul e protejat prin lege.
O soluţie ar fi să nu se mai servească desertul.
*
Coşciuge promoţionale
Călătorii venind dinspre Munţi pe şoseaua proaspăt asfaltată, prevăzută pe margini cu flori de cîmp, plantate acolo cu fonduri europene, rămîn surprinşi la vederea numărului de coşciuge întîlnite în cale:
În camioane, în camionete, în Dacii Papuc şi în ARO hodorogite, în căruţe şi în spinare, ba chiar şi pe biciclete.
Explicaţia o găsesc la intrarea în Floreşti, unde se înşiră de o parte şi de alta a străzii prost pavate, mai multe Servicii funerare, angajate într-o crîncenă bătălie pentru a oferi condiţii cît mai bune de stat în groapă.
Una dintre aceste firme a lansat o campanie de vînzări promoţionale.
La două coşciuge cumpărate se adaugă unul pe gratis.
Toată lumea din împrejurimi s-a grăbit să ia două coşciuge, deşi în ultimele zile nu s-a înregistrat nici un mort.
*
Stradă cu lucrători de la Distrigaz
Pe străduţa Albinelor, care dă în Piaţa Palatului, cei de la Distrigaz au procedat la săpături mai mult decît arheologice.
Au început de la cinci dimineaţa, cînd blocurile din jur mai şedeau încă în somnul cel dulce, zis şi din zori. De cum s-a ivit pe străduţă, maidanezii de prin curţi s-au şi năpustit furibunzi la garduri, lătrînd cu înverşunare şi lăsînd impresia că ţin să se sinucidăcapul de bare de fier, ??? şi plase de sîrmă. Amenajrea de şantier a presupus ţevi trîntite, sforăit de bormaşine, scrîşnet de pikamere şi strigăte reciproce. Cîţiva locatari ai blocurilor au sărit din pat şi au ieşit în balcoane, doar în chiloţi, cu bustul gol şi cu ochii cîrpiţi de somn.
După ce şi-au dat seama ce se întîmplă, s-au întors în aşternuturi şi au prins să sforăie liniştiţi.
Dimineaţa, cînd străduţa s-a animat, peisajul amintea de unul abia ieşit dintr-un bombardament de noapte.
Şanţuri de o parte şi de alta a străzii, mai precis în locul trotuarelor de grămezi de borduri sfărîmate, muşuroaie de pămînt.
Pe muşuroaie stau, fără să facă nimic, lucrători vîrîţi pînă la gît în veste reflectorizante, ascunşi sub şepci de poliţist NYPD.
Pe fundul şanţurilor se disting cabluri, sîrme, hîrtii mototolite, o jumătate de băţ rupt cu aşchii şi, mai ales, o ţeavă dinspre care vine un sîsîit suspect, ca de şarpe.
Toţi cei care trec prin mijlocul străzii îşi sting instinctiv ţigările la auzul sîsîitului cu pricina.
Sînt convinşi că-i vorba de o conductă de gaz.