– XVI –
Cişmele noi
De-o parte şi de alta a şoselei se înşiră cişmele noi, pitite în gherete din lemn, înfăţişînd scene semnificative din viaţa comunităţii. Cea mai importantă scenă poate fi văzută la cişmeaua de la curbă. Cincisprezece cetăţeni, altfel oameni la locul lor, bărbaţi şi femei cu feţe pătrate, de extratereştri, îşi dau mîna într-o horă a Unirii, care se întinde de pe un deal pe altul. Potrivit scenei pictate, cîtorva inşi le-a revenit spaţiul din mijlocul rîului, dar, în loc să fie în apă pînă la gît, cum te-ai aştepta, ei stau deasupra, ţinuţi acolo, în văzduh, de farmecul nemuritorului vers al lui Vasile Alecsandri.
Între cişmele, au fost plantate, din zece în zece metri, panouri din scîndură de stejar, viguroasă cu temelii de beton armat, pentru care satul a ocupat locul întîi pe judeţ în întrecerea consacrată formelor şi metodelor îndrăzneţe de agitaţie vizuală.
„Cetățeni – scrie caligrafic pe un panou – Pământul reprezintă o uzină vie!
Să fim atenţi cu maşinile ei, care costă!”
*
Fîntînile cu probleme
Găleţile fîntînilor şi chiar fîntînile însoţind şoseaua în călătoria sa spre munţi sunt prinse cu lanţuri grele.
Ca să nu se fure.
Cu toate acestea, cam la o lună o dată fîntînile rămîn fără găleţi.
Într-o zi a dispărut chiar găleata fîntînii de la intrarea în sat. O capodoperă a genului prin înfloririle lemnului şi cercurile metalice, tocmai de aceea legată cel mai straşnic.
Cei din sat ziceau, nu fără o oarecare invidie, că numai un geniu al bomfaierului putea face aşa ceva.
Unui om normal i-ar fi trebuit o săptămînă ca să taie lanţul.
Geniul bomfaierului o făcuse într-o singură noapte.
*
Îndrăgostitul
Pentru a-şi mărturisi Leliei dragostea, altfel neîmpărtăşită, Gigă Norocea din Blocul B4 a scris pe asfaltul parcării cu creta:
Te iubesc.
Sper că acum se vede.
Speră degeaba.
Anunţul său se vede doar dimineaţa, cînd cei din bloc şi-au luat maşinile din parcare şi s-au dus la serviciu.
După-amiaza, maşinile se parchează pe două rînduri. Drept urmare, declaraţia nu se mai vede.
Din nefericire pentru Gigă Norocea, Lelia e şi ea plecată la serviciu dimineaţa!
*
Cenzură
Drept principale măsuri din campania împotriva gripei aviare, s-au propus modificarea rutei păsărilor călătoare, astfel încît aceasta să nu mai treacă pe deasupra României, şi scoaterea din manuale a versurilor Veniţi, priveghetoarea cîntă/ Şi liliacu e-nflorit, pe motiv că incită copiii să intre în contact cu păsările purtătoare de virus.
*
Moarte cu jeepul
Costică Boroiu din Iahoveni Sat a murit în timp ce alerga un fazan cu jeepul, ca să-l calce. Pentru că nu reuşea (fazanul alerga în zig – zag, cu vicleşuguri), s-a enervat atît de rău încît a făcut infarct.
Copiii lui Costică Boroiu vor să dea în judecată firma constructoare, deoarece n-a menţionat în actul de cumpărare că maşina nu face faţă vînătorii de fazani.
*
Ochiul electoral
O şosea lată, aşezată gospodăreşte în mijlocul arăturii, duce la un garaj ITB. Un ţarc uriaş, din sîrmă cu ochiuri şi ţăruşi de beton, în care troleibuzele aşteaptă cuminţi, cu urechile lungi ale troleelor tupilate. Mai severe, autobuzele, cîrpite la mijloc de cauciucul negru al burdufului, ca un brîu al lui Iov, stau unele lîngă altele, uşă lîngă uşă, semnalizator lîngă semnalizator, fără să dea acestui fapt o prea mare importanţă.
La intrarea în garaj, pe firma căreia scrie, într-adevăr, Intrare, un autobuz fără roţi, ca un ins în genunchi, ţine loc ghişeului de Informaţii.
Spînzurat de streaşină un bec puternic arde cu lumina lui nemiloasă toată noaptea.
Deşi înăuntru nu-i nimeni.
Aici, în capul şoselei se întinde un maidan pe care putrezesc resemnate grămezi de gunoi.
O linie ferată secundară îl taie într-un colţ.
În jur, pînă departe, căsuţe de mahala, rătăcite în mijlocul livezilor verzi, cu un umăr întors spre străzile drepte, ca trase cu rigla.
Undeva, la marginea maidanului, zace o dubiţă cu uşile furate.
Pe burta dubiţei îşi exprimă personalitatea sa impozantă un tip cu o bărbiţă de terorist islamic.
Chiar în mijlocul frunţii i-a crescut un ochi uriaş, despre care puţinii intelectuali ai mahalalei susţin că e ciclopic.
Un avertisment aşternut de-a latul panoului e menit să-ţi dea fiori:
„Sunt ochiul tău pe Consiliul General!”