– XLVII –
Latifundiarul
Strîmtorat financiar după prăbuşirea Imobiliarelor, latifundiarul s-a întors la ocupaţia sa din tinereţe, cea care i-a dat primul milion de dolari: oieritul.
În sala de bal a Palatului de la Şosea şi-a instalat turma de oi, cumpărată din Anglia pentru lîna lor deosebită. Noaptea tîrziu, cînd se întoarce de la cîte-o recepţie, se grăbeşte să ajute la fătatul unei oi, fără a-şi scoate fracul şi mănuşile.
*
La Instituţie
Cam la trei luni, uneori şi la o distanţă mai mică, agentul de pază din holul Instituţiei e schimbat cu un altul sau cu o alta. Misiunea agentului nu e deloc dificilă. Stă în hol, la o măsuţă ca de cafea, răspunde întrebărilor idioate (Aici e cumva Direcţia Antiterorism?) sau sub presiune (Nu ştiţi cum se ajunge la toaletă?), opreşte din cînd în cînd pe cineva, mirosit ca fiind uşor de intimidat, şi-l întreabă unde merge. La Instituţie vin doar oameni cu treburi. Şi cum aici se achită taxele şi impozitele, se înţelege că nici dracu nu s-ar abate pe aici, din stradă, dacă n-are treabă.
Parada agenţilor de pază rămîne în memoria funcţionarilor ca o amintire fabuloasă.
Într-un rînd, agentul a fost o agentă. Îşi adusese de acasă un tranzistor pus pe Antena Satelor şi asculta, cît era programul de mare, muzică populară, cu precădere, de taraf. Din cînd în cînd, intra pe telefon la O melodie pentru fiecare şi cerea un cîntec popular cu dedicaţie, făcută cuiva din familie sau dintre prieteni.
A fost schimbată, deoarece, sub pretextul că avea de trimis la azil o soră pe jumătate nebună, împrumutase bani de la toţi angajaţii, bani, pe care, evident, n-avea de gînd să-i mai dea înapoi în veci.
I-a luat locul un agent de pază împătimit al politicii. Mulţi solicitatori s-au plîns, în scurt timp, că-i provoacă din punct de vedere electoral. Pentru că agentul era un fel de portar, riscai să te dea afară dacă-l supărai prin poziția ta față de un partid. Astfel că mulţi cheltuiau energie pentru a ghici din întrebările agentului dacă era cu Puterea sau cu Opoziţia. A fost schimbat, după ce o jună a scris pe facebook că agentul a vrut să-i despice fusta pe motiv că ea scrie împotriva Guvernului.
Acum, la măsuţă e cel care i-a luat locul politologului. E fratele celui dinainte. Acesta îşi aduce cu sine, la servici, iubita. Şomeră, aceasta se plictiseşte acasă. Stau amîndoi unul lîngă celălalt, fără să-și spună prea multe lucruri. Tăcerea dintre ei impresionează. O vedetă, venită să-şi plătească taxa pe maşină, a rămas sedusă de cei doi şi a vorbit în direct despre ei. N-a scăpat însă prilejul să se plîngă că ”bărbații e proști”.
*
Slujba de înmormîntare
Pe dreapta, cum mergi în sus, spre Piaţă, pe Marele Bulevard, se ridică o bisericuţă din cărămidă, cu o curticică în faţă, în care se ajunge trecînd printr-o alcătuire de cruci de lemn. Cei care l-au însoţit pe răposat pe ultimul drum au ieşit din biserică, exasperați de lungimea slujbei, şi acum îşi văd de treburile lor de oameni vii: fumează, muşcă dintr-un sandviş, pălăvrăgesc, îşi potrivesc rochiile de înmormîntare, rîd, ba chiar şi filtrează.
La marginea trotuarului stau trase maşinile care i-au adus pe plîngători. Cam pe la mijloc, face figură aparte, un autobuz IRTA, fără perdele şi cu un far spart. E al unui SRL care transportă pui proaspeţi ieşiţi din găoace.
*
Mituiri
Un partid a găsit o firmă de mituire eficientă. Celui care-l votează i se promite, prin interpuşi, o pereche de pantofi. La semnarea învoielii, alegătorul trebuie să-şi dea numărul la pantof, în ambele variante valabile pe glob: europeană şi americană. Înainte de a intra în secţie primeşte un pantof. Bine ascuns într-o pungă de hîrtie scumpă, cu o reclamă la mîncare de lux pentru cîini. La ieşire, dacă prezintă o fotografie făcută cu telefonul mobil, alegătorul primește şi celălalt pantof.
*
Biserica
Biserica din Popești – Strîmtorați a fost declarată monument de interes naţional şi urmează să fie mutată peste şosea unde scrie în documente că fusese ridicată pe vremea năvălirii în zonă a podghiazurilor leşeşti.
Pînă atunci, Episcopia de Rîmnic a închis-o.
Credincioşii s-au mutat cu slujba în sufrageria preotului Vasilcoiu. De închinat au la dispoziţie o singură icoană, atîrnată pe peretele dinspre Răsărit, lîngă un smoc de busuioc şi deasupra unei candele feciorelnice. În rest, sufrageria are o masă lungă în mijloc, acoperită de o pînză cu ciucuri, un pat ca de campanie şi un bufet de sticlă, plin cu bibelouri.
Astfel, babele fac mătănii în faţa unui Beţiv, categoria a II-a. Preotul vine la slujbă direct din grajd, unde a dat o mînă de ajutor la fătarea vacii bălţate. Iarna, căldura e asigurată de un godin în care pune lemne preoteasa, o femeie blajină, cu un şorţ pătat în faţă și convinsă că va muri de cancer.
*
Bolnavul
Mihai Batelică a fost trimis de la Policlinică la Institut cu probele de sînge infestat cu HIV.
Scrie asta pe lădiţa ţinută de el pe genunchi, în autobuz, unde a luat locul unei tinere, care citise pînă atunci broşura Cum să nu rămîi însărcinată, deşi încerci toată plăcerea.
Dînd cu ochii de înscris, toţi cei din autobuz se trag la o parte, speriaţi. Unii îşi fac cruce. Alţii coboară la prima, răsuflînd uşuraţi c-au scăpat cu viaţă.
Mihai Batelică stă pe scaun ţeapăn, cu aerul mîndru al cuiva care tocmai atunci a luat în primire jilţul episcopal.
Habar n-are ce scrie pe lădiţa din braţele sale.
La una dintre staţii, şeful taie motorul şi vine să-l întrebe răstit pînă unde merge.
Pînă la Institut! răspunde Mihai Batelică şi, dîndu-şi seama c-a ajuns, se grăbeşte să coboare.
*
Personaj
Viorica Topală, fostă membră a Grupului Fetiţe dulci, a devenit solistă după destrămarea Grupului, din motive obscure.
În show bizz i se spune Aha! deoarece în interpretarea unui cîntecel al cărui refren e Aha! îi reuşeşte cel mai excitant strigăt de femeie.
*
Descoperire
Satul Pelung a trecut cu brio prin ceea ce s-a numit Viforniţa Lohn. Într-un timp, multinaţionalele din Vest au descoperit la femeile din sat o îndemînare la confecţii ieşită din comun. Explicaţia înzestrării astea nu s-a găsit nici acum. S-a spus la un moment dat că părintele fondator a fost un thailandez, marinar, de fapt, a cărui navă eşuase pe Rîu, după ce trecuse fără să-şi dea seama, prin Întunericul primordial din Atlantic în Mediterana, din Mediterana în Marea Neagră şi de aici, pe Gurile Dunării, în Siret şi la sfîrşit în Rîu, care se vărsa în Siret. Strămoşul Strămoşilor se regăsea doar la anumite generaţii, potrivit unui ciclu de 75 de ani. Venise rîndul generaţiei de femei între 20 şi 35 de ani să aibă, din naştere, înzestrări ieşite din comun la vîrîrea aţei în ac, la împunsul pînzei fără nici cea mai mică abatere, la trasul unui tiv.
Ca urmare a năvalei multinaţionalelor, au apărut în sat uliţe întregi specializate în etapele corespunzătoare unei confecţii. Uliţa Pantalonilor, Uliţa Rochiilor de seară şi Fundătura bretelelor de sutien.
*
În Parc
Un agent de pază, tînăr şi nebărbierit, îi desface iubitei cu cuţitul din dotare o conservă de ton.
Stau amîndoi pe o bancă de pe aleea principală. Pe banca din stînga, o jună cu picioarele strînse sub ea citeşte Doamna de Bovary. Pe cea din dreapta, o cucoană îşi dojeneşte drăgăstos dulăul, care o priveşte topit de fericire că vorbeşte cu el.
Cutia a fost pusă pe un şerveţel de hîrtie, întins pe bancă în postură de faţă de masă.
În timp ce el desfăşoară operaţiunea, ea îl priveşte cu admiraţie făţişă faţă de bărbăția cu care apasă cuţitul.
*
Restaurant
Restaurantul pentru Breakfast e la capătul unei scări în spirală, urcînd abrupt pe lîngă barul pustiu la ora asta a dimineții, cînd ai noștri tineri nu mai învață la Paris, ci dorm.
Sala e ditamai hala.
Un tractor sovietic ar face treabă bună dacă pe jos ar fi ogor.
Mesele sînt rotunde, din lemn masiv, pe picioare butucănoase și fețe de masă albe. Pe cele mai multe dintre ele stă de strajă cartonul cu anunțul Rezervat, postat acolo pentru a descuraja clienții care nu aparțin grupurilor de turiști.
Cum nu e încă sezon, în hotel sînt grupuri de clienți angajați ai multinaționalelor din România aduși la socializare forțată, sindicaliști cărora li s-a făcut cadou o reuniune națională exact la Sinaia, oraș turistic, nemți care nu-și dau seama în ce regiune a Europei se află, copii de grădiniță.
Într-un colț de lîngă fereastră, fac mai multă gălăgie decît mănîncă un grup de elevi năbădăioși, veniți în excursie cu școala, la Sinaia, pentru lecția Contribuția Monarhiei la dezvoltarea României, care a luat locul lecției de pe vremuri, Cum a exploatat țara Monarhia.
Un tip scund, în pantaloni de trening, ca să ne convingă că se simte la munte ca la el acasă, se învîrte prin sală răcnind la telemobil, că n-a primit vagonul cu lădițe de ciuperci, comandat și deja plătit prin bancă.
La masa din mijloc conviețuiesc două familii din București. Au ajuns cu masa la cafeaua de dimineață. Apar și cele două odrasle ale celor două familii.
Juna e cu buricul gol, pantaloni roșii, strînși pe fundul mare, cu un început de tatuaj pe șira spinării.
Se dă sexy fără să fie.
Băiatul e un adolescent lălîu, cu mișcări ce nu se adună în vederea unui scop.
*
Cifra lui Belzebut
Noile paşapoarte, de tip electronic, sînt dotate cu numere care conţin în chip obligatoriu cifra 666.
Cifra lui Belzebut – se spune.
Faptul a stîrnit proteste vehemente din partea Bisericii Ortodoxe Române şi a organizaţiilor religioase.
Preoţi în veşminte de Prohod au ieşit pe străzi, cîntînd şi cadelniţînd într-o vastă campanie de afurisire a Direcţiei Paşapoarte.