– XCVIII –
Restaurant
Restaurant în Complexul Ciuta, peste drum de șoseaua care o ia, văzîndu-și de-ale ei, decisă, spre Munți.
Hala uriașă, stingheritoare, cu mese de lemn înșiruite după sistemul bou-vagon, se bucură de lumina intensă, dătătoare de viață, a Soarelui de afară. Prin ferestrele mari, proaspăt spălate, se văd în depărtare prundul unei ape ascunse și malul înalt, rîpos, de la care pornesc viile.
La una dintre puținele mese ocupate, un adolescent își filmează cu telefonul mobil iubita, care tocmai atunci mușcă dintr-un ciolan cu fasole. E tînără, e frumușică, are dinți sănătoși, carne tare, proaspătă și, prin urmare, poate să mănînce și lut de carieră.
Tot bine i-ar sta.
W.C.-ul e la subsol. Curat, cotropit de susurul apei din țevi.
În cabină, deasupra scoicii, un anunț-poruncă-sfat:
Nu vă urcați cu picioarele!
Nu vă urcați cu picioarele pe ce? întreb eu, știind însă că nu-mi va răspunde nimeni, deoarece m-am întrebat în gînd.
*
Fapt satiric
Telefon la emisiunea O melodie pe adresa dumneavoastră de la Radio România Actualități:
Vreau cîntecul Pe o margine de drum, pentru mama mea, care e în camera de alături și-și stăpînește cu greu plînsul.
*
Compartiment
Uşa compartimentului e ţinută deschisă cu piciorul (ca să nu revină în canat) pe rînd, de cei din compartiment.
E cald, cumplit de cald.
Butonul care reglează aburul e însă în capătul vagonului, ascuns într-un tablou sub cheie. Cheia se găseşte la conductor, care e de negăsit.
Tovarăşi de compartiment:
Un bărbat care nu s-a decis încă dacă e gras sau masiv. Se defineşte printr-o chelie proeminentă şi respiraţie greoaie, de om cu muncă sedentară.
Ca să omoare timpul, citeşte ce i-a căzut în mînă:
În tren, publicaţie trimestrială a SNCFR.
Ultimul număr, cel parcurs de bărbat, a apărut în trimestrul patru al anului trecut. Acum sîntem în primăvară. Cîteva articole, inclusiv editorialul, tratează chestiuni acute ale iernii.
Se vede limpede că omul citeşte în silă, ca şi cum ar mesteca o friptură de vacă bătrînă, prost fiartă.
Chiar în faţa mea, stă pe banchetă un tînăr care nu citeşte nimic. Nu pentru că n-a avut ce (singura tipăritură din compartiment e exemplarul SNCFR), ci pentru că pur şi simplu doarme.
Lîngă el, spre geam, două june izbitor de provinciale:
Fețe neîngrijite, pline de coşuri, păr neţesălat, îmbrăcăminte proastă.
Citesc amîndouă, ţinîndu-şi în acest scop căpuşoarele lipite, un magazin consacrat bogaţilor de la Miami:
Frumuseţi despuiate, bărbaţi fumînd trabuce, diamante scînteietoare.
În golul uşii, şi-a făcut apariţia un ins scund şi îndesat, posesor al unui gît lung şi subţire, amintind de Semnul exclamării din Abecedar.
Oferă celor din compartiment, enumerîndu-le domol:
Reviste, pixuri, cărţi de joc, plăcinte cu mere.
Dîndu-şi ghionturi, cele două june iau o plăcintă cu mere.
O vor mînca păstrîndu-şi în colţul gurii firimituri ispititoare.
Celui cu plăcinte îi urmează un tip cu o pungă de telemobile.
Grasul care ar putea fi Masivul se interesează de un IPhone fabricat pe un vapor în apele teritoriale ale Chinei.
Dă să-l cumpere, după care renunţă.
Vînzătorul nu se supără.
Îl ia înapoi şi-l aruncă în punga de plastic, cumpărată de la un Minimarket din Gară.
Rezemaţi de pereţii compartimentelor, inşi şi inse ieşiţi şi ieşite pe culoar se joacă pe telefonul mobil vădind îndemînări ieşite din comun. Cînd trec unii încolo şi încoace, fără un alt motiv al deplasării decît dezmorţirea picioarelor, cei de pe culoar se lipesc cu pieptul de bara geamului sau, dimpotrivă, sugîndu-şi burta, se lipesc cu spinarea de pereţii compartimentului.
Lîngă W.C.-ul a cărui uşă se loveşte deznădăjduită în clanţă, deoarece nu se închide, o jună pufoasă, plină de bube, într-o scurtă de fîş, gen, fată fără noroc, stă pe propriul geamantan ca pe un taburet şi-şi strînge poşeta la piept de parcă s-ar teme să nu i-o smulgă cineva şi să fugă cu ea.
W.C.-ul e o cuşcă de forma unui cub.
Deşi curat, îţi provoacă, de cum intri, deprimări existenţiale.
*
Secvenţă din Parc
În Parc se munceşte de zor.
Trece un tractoraş micuţ pe roţi măreţe, opintindu-se să tragă după el o remorcă în care stau, ca navetiştii, tufe de gladiole destinate răsădirii.
Sub castani bătrîni producînd flori în chip maşinal, ca şi transpiraţia la om, florile cad ca retezate de un brici uriaş.
Atelajul lasă în urmă o dîră de flori roşii, cu pete galbene.
*
Vaci cu sutien
Țurloaia de Sus, diferită de Țurloaia de Mijloc și de Țurloaia de Jos, doar prin nume, toate trei fiind practic niște cătune de munte cu case risipite pe coline și un Centru, alcătuit din Minimarket, Biserică, Primărie și o Sală de sport cu bazin olimpic, în care e ținut ovăzul pentru cai, numără printre pricopsiți pe Călin Călinoiu, fostul președinte al CAP-ului, în prezent îmbogățit prin înșelăciunea numită izvorul Pustnicului.
Călin Călinoiu a adus din Olanda cinci vaci de lapte.
Vacile au ugere mari, monstruoase.
După o lună de la ivirea lor în sat, vacile poartă sutiene; de fapt, niște pungi de pînză neagră le ascunde ugerele. Călin Călinoiu s-a văzut obligat să pună vacilor sutien după ce mai mulți inși din sat, în frunte cu directorul școlii, s-au plîns că ugerele vacilor olandeze sînt periculoase pentru băieții din sat.
După ce le văd, mulți băieți dau fuga după șura de fîn și se masturbează.
*
Din plîngerile făcute Poliţiei
O gospodină se plînge că echipa naţională de Polo pe apă vine în fiecare noapte şi-i mănîncă sarmalele din frigider.
Cei de acolo nu dau de capăt problemei.
De ce echipa de Polo şi nu de volei a României?!
*
O bătrînică sună pe la 2 noaptea ca să se plîngă că Marion din cartier bate la geam făcîndu-i semne că vrea s-o omoare.
În cartier nu e nici un locuitor cu numele de Marion.
*
O altă bătrînică face plîngere la Poliţie ori de cîte ori merge la Piaţă.
Intră în clădirea Secţiei, aflată chiar în Piaţa Sîrbei, după ce-a suit treptele scării monumentale, tîrînd după ea căruţul pentru legume şi fructe.
Ultima oară, bătrînica a făcut un denunţ împotriva celor 7 pitici care, scăpaţi din mînă de Albă ca Zăpada (ce poamă şi asta!) se uită la ea din oglindă cînd se dezbracă.
*
O femeie la vreo 50 de ani a depus plîngere c-a fost violată în somn de extratereştri, care după aia, au şters-o înapoi în Galaxia de unde au venit.
*
Fapt satiric
Pentru a-şi face publicitate la ultimul său CD, care nu se vinde, un cîntăreţ de muzică tehno aleargă gol puşcă în jurul Ceasului de la Universitate.
Cetăţenii aflaţi pe-acolo cu treburi se plîng că din cauza lui nu văd bine cît e ora.
*
Bătrîna moartă
Veta Lăbuşcă a fost declarată moartă după ce o căruţă pe roţi de cauciuc, ducînd fier vechi şi zdrenţe culese de la groapa de gunoi, a lovit-o în timp ce străbătea strada printr-un loc interzis pietonilor.
Poliţia, venită urgent la faţa locului, a fotografiat-o cu bliţurile.
Scăpărarea strălucitoare a făcut-o să se trezească din lovitură şi să sară în sus, pentru a o şterge de acolo.
A fost luată cu forţa şi dusă la spital.
Aici a murit peste cîteva zile, după ce, din greşeală, a fost operată pe creier.
*
Firma concurentă
Instalată de cealaltă parte a Oborului, firma de Servicii funerare, La somnul dulce SRL surclasă rapid concurenţa – Învierea de Apoi SRL – prin discounturile puse la dispoziţia clienţilor, dacă aceştia achitau trei înmormîntări odată.
Prin anunţul 2+1 gratis, împrumutat de la mărfuri, firma îşi spori numărul clienţilor.
La asta contribuiră şi noutăţile absolute.
Pe lîngă bocitoare profesioniste, absolvente ale Şcolii de Artă Populară de pe vremuri, firma beneficia şi de cai, care plîngeau în trei locuri de pe traseu, alese de client la achitarea sumei.