– LXIV –
Fapt
Rămași fără job, după ce America și-a redus drastic programul spațial, cei de la NASA s-au apucat de produs trotinete pentru deplasarea de la o Galaxie la alta, fără a se consuma petrol.
*
În parcare
O jună pamponată, tip hangiță, se trudește zadarnic să scoată mașina din parcare. Parcarea se află la etajul cinci al unui complex comercial din Centru. Ca să scoată mașina, juna trebuie să dea înapoi printre cei doi stîlpi ai locului de parcare. Nu reușește. De fiecare dată riscă să atingă un colț al mașinii. Uneori cel din dreapta. Alteori cel din stînga. În cele din urmă coboară și cere ajutorul bărbaților în trecere pe acolo către mașinile lor.
Toți se grăbesc s-o ajute. Se face chiar coadă la ajutorarea junei. Mai ales că-i poți atinge mînuța (împinge și ea!) și poți trage cu ochiul la chiloții iviți de sub fustă cînd se apleacă să împingă mașina.
Pînă la urmă, unul dintre bărbați îi ia cheile și așezat la volan, scoate mașina din parcare.
*
Au divorțat din cauza greșelilor de ortografie
Pentru că era neglijent și se săturase să-i tot spună și el să procedeze tot de capul lui, ea a început să-i lase peste tot bilețele cu îndrumări. Și-a cumpărat în acest scop adezive lesne de lipit oriunde și oricînd. La baie, în marginea oglinzii, fuseseră plasate indicații cum să se spele pe dinți cît mai sîrguincios. La bucătărie, era avertizat să nu arunce firimituri pe jos, iar în birou, să nu mîzgălească paginile de carte. Textele erau scrise de ea la calculator și trase la imprimantă. El n-avea nimic împotrivă să i se pună bilețele și în pat, ca să-l oblige s-o penetreze mai bine, numai că-l scotea din minți greșelile de ortografie prezente pe toate bilețele. Astfel că el le lua, încercuia cu un roșu mustrător cuvintele greșite și punea bilețelele la loc. De fiecare dată ea se supăra rău, rău de tot. Îl aborda întrebîndu-l agresiv dacă o consideră agramată. Și degeaba zicea el că nu. Ea răspundea cu da, știu eu, și ridica tonul și el ridica tonul. Și cît ai clipi cearta era gata.
La mulți ani după divorț, întîlnindu-se, au putut discuta calm cauzele scandalului. Și el a aflat că de vină era calculatorul. N-avea caractere românești. S-ar fi cuvenit să se împace, mai ales că, potrivit ei, calculatorul fusese de mult înzestrat cu limba română, standard, dar era prea tîrziu.
*
Avertismentul delictual
Noaptea de 14 spre 15 aprilie. Filtru total la ieşirile din Oraş. Potrivit unui Comunicat al Poliţiei, prima noapte cu adevărat de primăvară, altfel spus, îmbibată de parfum pînă la ultima moleculă, incită pe delicvenţi la un efort suplimentar de încălcare a legii. Avea loc ceea ce deja fusese denunțat drept Sindromul de primăvară. Autorii Avertismentului delictual, un fel de Avertizare meteorologică a Ministerului de Interne, ţinuseră să precizeze că e un sindrom nou apărut în România, adus – pare-se – din Ucraina Centrală de un transport care scăpase organelor de control sanitar. Un sindrom ce nu trebuie confundat – mergea mai departe textul – cu Sindromul de noiembrie, cînd prima noapte de toamnă, la hotarul dintre toamnă şi iarnă, o noapte în care se regăsesc, dizolvate imperceptibil, cele mai rele trăsături ale toamnei şi cele mai rele trăsături ale iernii, prima noapte de noiembrie, aşadar, împinge la fapte delictuale pe oamenii de treabă, proveniţi, de regulă, din rîndurile celor cu pensie peste media pe ţară şi mai ales din rîndurile părinţilor care ţin morţiş ca fiicele lor să rămînă virgine pînă în noaptea nunţii. De astă dată era de aşteptat să iasă din casă în toiul nopţii şi să comită nu numai furtişaguri, dar chiar şi jafuri cu arma în mînă, intelectuali de factură umanistă, poeţi ajunşi într-un moment crucial al evoluţiei lor lirice, şefi de sală la restaurante de lux şi, mai ales, inşi cu mari disponibilităţi spre aventură, dar pe care viaţa îi obligase la o plictisitoare viaţă mic-burgheză.
Sindromul de primăvară era simplu de explicat.
Parfumul din aer activa un hormon aparte, cel al gustului de aventură.
Noaptea respectivă era extrem de primejdioasă:
Aducea cu sine o creştere bruscă a procentajului de optimism existent în aer, de regulă, aflat la cote suportabile de om. De aceea, participanţii la ampla operaţiune cu nume din hidrotehnică – Barajul fără fisură – primiseră dispoziţii stricte de a preîntîmpina orice posibilă contaminare. Erau obligaţi să poarte măşti de gaze împotriva nopţii de primăvară, cagule pentru a nu fi recunoscuţi şi strigaţi pe nume, ca să nu fie înduioşaţi de cei prinşi în flagrant delict, mănuşi de azbest, pentru a nu lăsa să treacă în ei exaltarea de care erau atinşi infractorii.
Operaţiunea se dovedi un succes deplin.
Toate intrările şi ieşirile în şi din oraş fură blocate de echipe multilaterale de poliţişti, însoţiţi de cîini castrați, în afara oricărui pericol de pornire sexuală, de jandarmi echipaţi ca pentru trecerea unui fluviu pe timp de furtună, de ofiţeri de la Criminalistică, deghizaţi în agenţi de circulaţie. Fură reţinute peste o sută de persoane, de la hoţi de lalele din răsaduri improvizate pînă la spărgători de de Parfumerii. Aceştia din urmă, proveniţi din rîndurile poeţilor aflaţi la al doilea volum, îşi justificară acţiunile prin nevoia de a se da pe mîini cu parfum, pentru a le stimula – ziceau ei – inspiraţia tot mai sleită. Spre surprinderea organelor de specialitate, filtrul dinspre Bucureşti reţinuse şi o cunoscută vedetă de televiziune, deghizată în hoţ de buzunare acţionînd cu precădere prin iarmaroace. Respectiva vedetă, una dintre cele mai sexy femei din România, declară anchetatorilor că nu ştie cum a ajuns astfel la Floreşti. Fusese azi noapte la un chef transmis în direct pe un post TV şi, luînd-o spre casă, se trezise abia cînd poliţiştii începuseră să tragă în roţile din spate ale automobilului de import, după o urmărire ca-n filme pe străzile mărginaşe ale oraşului.
*
Fapt
Stelu Mărginașu povestește printre altele la bodega din Centru că nu mai scoate bani din bancomat după ce, într-o zi, la Florești, în Piața Centrală, vîrînd cardul și făcînd PIN-ul, din bancomat a scos capul un șarpe, care a dat să-l muște de mînă. Noroc că s-a ferit la timp!
*
Pe Șosea
Undeva, dincolo de dîmb, s-a blocat circulația. Cîrdul de mașini se întinde pe cîțiva kilometri. Și sporește, sporește întruna, cu fiecare clipă care trece.
– Ce e? iată întrebarea pe care și-o pun toți cei din mașini cînd, de fapt, ar trebui să se întrebe cînd se va da drumul la circulație. Ca să afle răspunsul, unii coboară pe carosabil, lăsînd ușa larg deschisă. Fac asta doar cei de la volan. Ceilalți pasageri rămîn înăuntru.
Pe alte două benzi din sens invers, pustii completamente, trec în goană o Salvare și o mașină de descarcerare.
– Accident de circulație cu victime umane – se conchide în unanimitate de toți cei care s-au întrebat Ce se întîmplă. De-a lungul șirului de mașini au prins a umbla vînzători ambulanți. De cabluri, de foi, de suc, de struguri.
În astfel de situații, comerțul înflorește.
*
Fapt
Prin Munți au apărut inși plini de colb, pentru a dovedi că vin de departe, care vînd pe sub mînă un dinte de-al lui Ștefan cel Mare, scos înaintea Bătăliei de la Războieni.
*
Film
La Sala Palatului a avut loc premiera Noi și gaborii, un film despre confruntările dintre infractori și polițiști. Jumătate din peliculă a fost realizată într-un penitenciar de maximă siguranță. Actorii, inclusiv cel care deține rolul principal, autor a două crime de ucidere prin înjunghiere a unor polițiști, sunt toți deținuți, condamnați pentru infracțiuni cu violență, unii chiar pe viață. S-a apelat la ei din mai multe motive.
Principalul motiv nu trimite la gratuitatea prestației, ci la entuziasmul debordant cu care au jucat. În viața de rutină ucigătoare de la penitenciar, filmările, făcute în incintă, au fost o sărbătoare. Chipuri noi – ale celor din echipă – diferite de chipurile boccii ale gardienilor, văzute în fiecare zi. La început, din echipă a făcut parte și o femeie – secretara de platou – o tipă frumușică, mișto, cu ochi verzi, amanta regizorului de platou și nevastă de multimilionar. Zile în șir în penitenciar nu s-a discutat decît despre ea. Unii i-au compus poezii, cu gînd să i le strecoare a doua zi în poșetă. Alții s-au jurat pe ce au ei mai sfînt că de îndată ce ies din pușcărie, îl belesc pe regizor (nu și pe soț, că oricum asta era o victorie) și și-o fac amantă. Despre ce făceau ei noaptea, chemînd în închipuire pulpele muieruștii, n-are rost să mai vorbim. A doua zi însă, femeiușca nu mai veni. Îi luă locul un zdrahon de vreo doi metri și peste o sută de kile, un munte de carne. Amantul tipei observase privirile flămînde ale deținuților care o dezbrăcau și o violau în proporție de masă. Nu se temea că se vor da la ea acolo pe platou. O retrăsese, pentru că privirile deținuților, priviri de masculi, totuși îi stîrniseră o gelozie atroce. Totuși, deținuții rămăseră mai departe entuziaști. Și entuziasmul lor se transformă în jubilație descoperind că gardianului șef i se dăduse un rol minor, în timp ce ei aveau roluri de ditamai vedetele.
Cealaltă jumătate se filmă într-o secție de Poliție din București. Tot cu interpreți neretribuiți. Erau polițiștii din Secție. Și ei participară entuziasmați la filmare. Nu pentru că ei s-ar fi plictisit, asemenea deținuților, ci pentru că aveau astfel prilejul să iasă din cenușiul anonimatului care era viața de polițist. Spre deosebire de pușcăriași, ei văzuseră cu mîndrie participarea la filmări a Comandantului. Jucase cot la cot cu ei. Unii, potrivit rolului, li se oferise ocazia să-i dea un cot în burtă.
Și deținuții și polițiștii au fost aduși în grup la premieră. Între cele două sectoare – al pușcăriașilor și al gaborilor – se instalase un zid de luptători antitero, mascați și cu puști mitraliere, atenți spre cele două tabere. Unul ținea pușca spre deținuți. Celălalt, spre polițiști.
A fost frumos! au conchis cei doi miniștri prezenți la ceremonie – al Internelor și al Culturii.
Numai că interpretul rolului principal lipsise de la ceremonie.
– S-a îmbolnăvit în ultimul moment a motivat regizorul, de pe scenă.
În realitate, în noaptea dinaintea premierii evadase din penitenciar după ce rănise grav mai mulți gardieni.