S-a făcut noapte tîrziu. Întreg cartierul doarme pe rupte. Dacă merg la fereastră, pot vedea mașinile locatarilor trase lîngă bordură. Pentru a beneficia de locul de parcare plătit, se înțelege.
Scriu în bucătărie (biroul meu de lucru de la Sinaia din apartamentul blocului muncitoresc ridicat pe vremea lui Dej, cînd Sinaia mai avea muncitori). În jur, pînă departe, domnește Tăcerea. Doar din cînd în cînd lîngă mine izbucnește huruitul centralei de încălzire. Pare că, trezită brusc din somn, după ce s-a frecat la ochi, și-a dat seama că în apartament s-a făcut frig și atunci, speriată să nu treacă drept leneșă, s-a precipitat să facă flacăra mai mare, cît se poate de mare.
Din motive care-mi scapă, Motty a lăsat culcușul de pe canapeaua din sufragerie și a venit în biroul improvizat, pentru a se așeza didactic pe lavița cuierului, profitînd de existența unei pernițe. Mai înainte s-a refugiat sub masă. Are ceva la plămîni. Așa-mi explic de ce, din cînd în cînd, în tăcerea apartamentului vine spre mine un horcăit stins, ca de om care moare în somn. E semnul bolii lui Motty.
Stau la masa din bucătărie și scriu despre Motty.
Din cînd în cînd întorc capul spre dreapta și-l fixez atent.
– Simte oare că scriu despre el?
Pe vremuri am dat gata o proză din ciclul Vintileasa în care o tînără din sat, absolventă de liceu care nu reușise la facultate, slăbea văzînd cu ochii, pentru că, departe de ea, la București, un ins din sat, devenit poet, scria o poezie de dragoste inspirată de tînăra din Vintileasa. Fusese îndrăgostit în taină de ea cîtă vreme lucrase în sat ca factor poștal și, ajuns la București, unde făcuse Școala de literatură, se apucase de scris versuri. Trudise la un volum de poezie de dragoste, în care Iubita nu era alta decît fosta consăteancă, timp de vreun an. Pentru că cineva scria despre ea, tînără slăbea văzînd cu ochii. Poetului i se respinsese volumul pe motiv de intimism. Poezia sa cultiva – se spunea în referat – iubirea de tip mic-burghez ruptă de preocupările tinerilor de azi de-a depăși planul de producție. Deja de cînd volumul fusese predat editurii, tînăra se oprise din slăbit și începuse să se îngrașe. Cînd poetul primi înștiințarea respingerii, tînăra era deja supraponderală.
Convins că o persoană despre care scrii simte asta, îl iscodesc pe Motty.
Are vreo tresărire, pentru că scriu despre el?
Ar trebui să simtă că scriu despre el, mai ales că se află la cîțiva metri de mine.
La un moment dat, Motty se ridică și sare pe podele.
– Aha! îmi spun, a simțit că scriu despre el și va veni lîngă mine pentru a mă întreba dacă scriu de bine sau de rău.
Numai că Motty se duce la farfurioara cu boabe.
I s-a făcut foame.
Eu însă mă întreb:
Nu cumva din cauză că scriu despre el?