Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 282, anul II, vineri, 29 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Numeroşi analişti politici, printre care şi subsemnatul, au semnalat în dese rînduri existenţa a două grupări adverse în conducerea FDSN. Criteriul de diferențiere a acestora: poziţia faţă de reformă. Una dintre grupări, avîndu-l ca exponent, printre alţii, pe dl Adrian Năstase, pledează pentru continuarea în ritm susținut a reformei. Alta, avîndu-l ca exponent, printre alţii, pe dl Ion Solcanu, e pentru o încetinire a acesteia. În jurul criteriului principal se grupează altele, mai puţin importante, dar suficiente pentru a desemna, în cele din urmă, două platforme politico-economice net diferite: concepția privind locul şi rolul României în lume, atitudinea față de alianţa fortelor naţionalist-comuniste, poziţia faţă de chestiunea minorităţilor, poziția față de Legea investitorilor străini. De fiecare dată cînd s-a vorbit de confruntarea dintre reformişti şi conservatori în cadrul FDSN, liderii partidului au sărit ca arşi,
negînd-o zgomotos. Iată însă că scrisoarea dlui Ion Solcanu, adresată Biroului Executiv Central, o confirmă. Mai mult, document excepţional privind starea actuală a FDSN, scrisoarea ne oferă amănunte sugestive despre liniile majore ale confruntării. Astfel, după ce precizează limpede că „FDSN, ca şi Guvernul, a fost şi este încă minat din interior“, documentul arată că „din acest punct de vedere o clarificare în legătură cu poziţia, rolul şi atitudinea unor persoane din partid şi Guvern se impune încă înainte de Conferinţa Naţională“. Din această declaraţie se desprind cîteva lucruri importante nu numai pentru FDSN, dar şi pentru întregul nostru eşichier politic. E limpede că în timpul care a mai rămas pînă la Conferința Națională a FDSN, din iulie a acestui an, vom asista la o accentuare a bătăliei din partid. Dialogul epistolar dintre membrii conducerii e numai unul din aspectele acestui proces. Mai mult ca sigur, îi vor urma şi altele: exploatarea de către fiecare grupare a tuturor evenimentelor social-politice pentru a obţine un avantaj asupra celeilalte, transformarea reuniunilor la vîrful FDSN în arenă de confruntare, divizarea grupului parlamentar al partidului, încercarea de a-l atrage pe Ion Iliescu de-o parte sau de alta. Pentru FDSN, accentuarea disputei înseamnă, practic, paralizarea activităţii partidului. Decizii ale întregii conduceri a FDSN vor fi greu de luat. De asemenea, vor fi greu de adoptat puncte de vedere unitare în chestiuni importante ale vieții noastre social-politice. Pentru celelalte partide, inclusiv pentru aliatele FDSN, va fi necesară o atenție mărită la semnalele venite dinspre partidul de guvernămînt. Înainte de a lua o pozitie faţă de ele, fiecare partid trebuie să vadă cărei grupări din FDSN îi aparține. Exacerbarea confruntării va avea un impact deosebit asupra Parlamentului şi Guvernului. Cum cele două grupări sînt masiv reprezentate în ambele instituții, activitatea acestora va fi şi mai confuză şi mai leneşă ca pînă acum.
Deşi scrisoarea dlui Ion Solcanu nu spune direct, ea ne lasă să-i ghicim pe membrii celor două grupări. Astfel, o obsesie a documentului o reprezintă teza potrivit căreia în Guvern există oameni independenţi prin raportare la FDSN. Împotriva acestor independenţi se concentrează focul critic al scrisorii. Astfel, după ce pune pe seama independenţilor absenţa unei coerenţe a politicii guvernamentale, dl Ion Solcanu cere, nici mai mult, nici mai putin decît îndepărtarea lor din Guvern: „A trecut vremea independenţilor pentru Guvernul a cărui responsabilitate să o poarte doar partidul!“. Cine sînt aceşti independenţi? Nu neapărat acei miniştri care nu sînt înscrişi în FDSN. Dl Nicolae Văcăroiu, de exemplu, e scos din rîndurile celor consideraţi independenţi: „Nu mă refer la dl Nicolae Văcăroiu, care a probat pe deplin că ştie, vrea şi poate face politica FDSN“. În concepţia scrisorii, independenţii sînt, aşadar, cei care nu fac politica FDSN. Care ar fi această politică? Ne răspunde tot dl Ion Solcanu. În strategia de Reformă a Guvernului, susține domnia-sa, nu se regăseşte conceptul de economie socială de piață, concept-cheie al Platformei-Program al partidului. Independenţii sînt, în viziunea dlui Ion Solcanu, cei care au făcut ca în strategie să se renunţe la acest concept. Din cîte ştim însă, conceptul de economie socială de piaţă e unul din punctele marcante ale Platformei durilor din FDSN.
Scrisoarea dlui Ion Solcanu îi atacă, aparent, doar pe independenţii din Guvern. În realitate, ea atacă pe toţi independenții de Platforma grupării conservatoare. Adică, şi pe cei care fac parte din gruparea reformistă de la nivelul conducerii FDSN.
