Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 279, anul II, miercuri, 26 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
În replică la scrisoarea „închisă“ adresată de dl Adrian Năstase, prim-vicepreşedinte al FDSN, Biroului Executiv Central al partidului, dl Ion Solcanu, vicepreşedinte al FDSN, expediază aceluiaşi Birou Executiv o scrisoare normală. Din surse autorizate am aflat că şi alţi membri marcanti ai FDSN (dl Oliviu Gherman, dl Vasile Văcaru) intenționează să ia condeiul și să trimită epistole aceluiaşi „adrisant“. Acest dialog epistolar, demn de invidia Poştei Române, stîrneşte inevitabile nedumeriri. Liderii FDSN se află cu toții în Bucureşti. Ei se întîlnesc aproape zilnic în numeroase locuri din Capitală: la parlament, la sediul FDSN, pe stradă. De ce or fi ales ei calea dialogului în scris în defavoarea celui prin viu grai?
Neîndoielnic, formula scrisorilor adresate Biroului Executiv Central face parte dintr-o regie politică. Grație acestei formule, dezbaterea din interiorul partidului capătă gravitate şi seriozitate. Odată cu aceasta, capătă importanță și poziţia exprimată de expeditor. Una e să-ți expui opinia privind situația din partid în cadrul unei şedinţe, şi alta e s-o expui prin intermediul unei scrisori politice. Formula trădează astfel ambiţia autorilor de a înălța controversa din FDSN de la o simplă ciorovăială între persoane la o majoră confruntare de idei. Nu e mai puţin adevărat însă că modalitatea epistolară exprimă şi o anume stare de spirit de la nivelul conducerii FDSN. În scrisoarea sa, dl Ion Solcanu, definind formula aleasă de colegul său de partid, dl Adrian Năstase, drept „originală“, o pune pe seama insuficienţei dialogului din cadrul FDSN. Reamintind că toate chestiunile ridicate de scrisoarea dlui Adrian Năstase au fost dezbătute în Biroul Executiv Central pe parcursul unui an de existenţă a FDSN, dl Ion Solcanu arată, nu fără mîhnire, că dezbaterile n-au fost „finalizate prin decizii“. Faptul că în urma discuțiilor nu s-a luat nici o decizie mărturiseşte ceea ce mulți analişti politici bănuiau: haosul organizatoric de la nivelul conducerii FDSN. În acelaşi timp, faptul trădează şi existenţa unor grave divergenţe de ideologii şi de interese în cadrul conducerii FDSN. Nu s-a luat nici o decizie, pentru că nu s-a ajuns la nici o concluzie. Ceea ce înseamnă că, în diferite probleme, deosebirile de poziţii între liderii FDSN au fost de la cer pînă la pămînt. Formula scrisorilor poate fi astfel şi expresia mai mult decît limpede a faptului că aceste divergenţe, violent negate pînă acum de către liderii partidului, există şi se manifestă. Pînă acolo încît membrii marcanți ai conducerii FDSN aleg calea scrisorilor, o cale care evită, într-un fel, dialogul cald, de la om la om, pentru a analiza situaţia din partid.
Dezvăluirea disensiunilor de la nivelul BEC e numai unul din argumentele care ne îndreptăţesc să considerăm scrisoarea dlui Ion Solcanu drept un excepţional document privind situaţia din interiorul partidului de guvernămînt. De cele ce se întîmpla în interiorul FDSN s-a ocupat şi scrisoarea dlui Adrian Năstase. La acest capitol însă, scrisoarea dlui Ion Solcanu e mult mai semnificativă. În primul rînd, pentru că în timp ce dl Adrian Năstase, marcat de cariera sa de ministru de Externe, apelează la un limbaj diplomatic, dl Ion Solcanu spune lucrurilor pe nume. Ceea ce în scrisoarea dlui Adrian Năstase se ghiceşte cu greu, după un efort analitic, în scrisoarea dlui Ion Solcanu se dezvăluie imediat, cu brutalitate, aş spune.
În al doilea rînd, scrisoarea dlui Ion Solcanu întreprinde o radiografie mult mai exactă, mult mai nemiloasă a stării de lucruri din FDSN decît scrisoarea dlui Adrian Năstase. Lucru firesc, dacă ne gîndim la faptul că dl Ion Solcanu, simplu senator, e mult mai implicat în viaţa partidului decît dl Adrian Năstase. Nu numai pentru că, în timp ce dl Adrian Năstase, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, e mult mai ocupat decît dl Ion Solcanu, dar şi pentru că în timp ce primul a fost într-un fel „lipit“ de partid cu puţin timp înaintea campaniei electorale, al doilea e unul dintre fondatorii lui.
Despre dezvăluirile din scrisoarea dlui Ion Solcanu (între care senzaţională rămîne cea potrivit căreia dl Ion Iliescu, preşedintele României, e liderul de fapt al unui partid politic, FDSN), scrisoare din care publicăm fragmente în numărul de faţă, într-un editorial viitor.
