Anul 3 / Numărul 22 / Săptămâna 29 mai – 4 iunie 2023
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 162, anul II, joi, 7 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Graţie emisiunii de luni seara, balta amorţită a politicii din ultimul timp a devenit mare învolburată. Pînă acum adormite, comunicatele de protest, dezminţirile publice, polemicile şi acuzațiile s-au înviorat brusc. Piatra, da’ ce spun eu, pietroiul, muntele aruncat în baltă e acuzația adusă CDR, dlui Corneliu Coposu, de către preşedinte, că s-ar fi opus să se acorde României clauza naţiunii celei mai favorizate, în timp ce Coca-Cola şi Pepsi-Cola au pledat pentru. În sprijinul mîniei sale, dl Ion Iliescu a invocat un document provenind de la Congresul SUA.
Continui să parcurg cele două ziare mari ale vremii – Universul și Curentul – pentru a desluși un timp mai puțin studiat – cel al României de după Rebeliunea legionară pînă la 22 iunie 941, cînd izbucnește Războiul. Istoricii s-au concentrat asupra Războiului Sfînt. Numai că , înaintea acestuia, a fost o vreme în care Generalul Antonescu, devenit stăpîn absolut al României prin lichidarea Mișcării Legionare, singura forță care-l concura, pentru că partidele istorice se sleiseră de mult timp, se angajase în construirea unei Românii potrivit propriului Proiect de țară.
La Memorialul 1815, dedicat Bătăliei de la Waterloo, poți ajunge cu mașina pe mai multe artere de circulație. Pe Ro (șoseaua de centură a Bruxellesului), pe N5, șoseaua Charleroi – Bruxelles, sau invers, dacă vii dinspre Capitala Belgiei, Bruxelles – Charleroi. Indiferent de unde ai veni mai mult decît indicatoarele, mai mult decît GPS-ul, îți e de mare ajutor imaginea, distinsă de departe, a ceea ce se numește Butte du Lion (Colina Leului sau, mă rog, Dîmbul Leului). E o colină artificială situată lîngă Memorialul 1815, complexul muzeal dedicat Bătăliei de la Waterloo, în comuna Braine-l’Alleud.
Lucrez în chioşcul proaspăt construit, în locul anteriorului, care era mai mic şi fără ferestre. Lucrez e un fel de a zice. Mă fac că lucrez. După cum era de aşteptat, entuziasmului primelor zile de după venirea aici, în Găgeşti Deal, i-a luat locul plictiseala. Poate oboseala cronică, strînsă în mine prin agitaţia dinainte de a pleca din Bucureşti, provocată de iluzia mea că mai am încă forţa tinereţii. Poate monotonia zilelor de aici. Trezit de dimineaţă, dat din picioare la bicicleta medicală, trecut în chioşc pentru a bate Diario (transcrierea ideilor care-mi vin prin cap), lecturi din Arghezi, somn, iar bicicletă, iar chioşc.
Anunț în difuzoarele unei gări de provincie: „Trenul personal 5002, Suceava Nord-București Nord, are o lună întîrziere și nici nu se știe dacă va mai veni.“ Tricouri electorale Întreg satul a ieșit la cîmp. Porumbul a crescut pipernicit, cu frunze mici, veștejite înainte de a da rod. Cei din sat continuă însă să-l semene (?) și să-l prășească. Oricum, altceva mai bun n-au de făcut de cînd a dat faliment Combinatul și, deci, nu mai e nimic de furat. Sîntem prin mai. Soarele face eforturi deosebite pentru a fi la înălțimea misiunii sale de personaj pozitiv al sistemului nostru solar. Pe bolta albastră, cîțiva nori albi, risipiți ici-colo, ca și cum n-ar fi bolta adevărată, ci una dintr-un tablou.
