„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Anul 2 / Numărul 22 / Săptămâna 27 iunie – 3 iulie 2022


Comentariile mele de altădată…

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 888, anul IV, sîmbătă, 27, şi duminică, 28 mai 1995, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“. Prin anii ’50, poeta Nina Cassian era cît pe-aci să facă pușcărie pentru niște versuri rămase de atunci faimoase: „M-am deplasat la fața locului./Fața locului era umflată“. De ce au fost considerate ele primejdioase la vremea respectivă? Pentru că poeta răspundea astfel ironic îndemnurilor mai-marilor realismului socialist, ca scriitorul să se ducă pe teren, la fața locului.

Continuați lectura >
Jurnalul gîndurilor mele

Din tableta lui Arghezi Fel de poveste rețin această expresie uluitoare prin conținutul ei greu de esențe. Publicistul vorbește despre un ins care se fălește că nimic nu-i poate sta împotrivă. „«Poate ceva să-mi reziste?» întreabă fălosul. Da, îi răspunde Arghezi, Secunda! Te împiedici de minutarul ceasornicului și te prăvălești”.

Continuați lectura >
Minutul de istorie
Lumea văzută de un român rupt în fund

În umbra Marilor Muzee, preferatele ghidurilor, care se grăbesc să le acorde pagini speciale, se strecoară, timide, muzeele mici, consacrate unor domenii aparte, de cele mai multe ori pitoreşti. Am scris despre Muzeul de Istorie a Poliţiei de la Paris. La Bruges, în Flandra, muzee de acest gen, dedicate micii Istorii, sînt următoarele: Choco-Story (Muzeul de Istorie a Ciocolatei), Lumina Domestica (Istoria iluminatului domestic), Frietmuseum (Muzeul cartofilor prăjiţi!), Diamondmuseum (Muzeul Diamantului).

Continuați lectura >
Proza

Continuă experimentul iniţiat de soţie şi denumit de ea – Şi pisoiul are drept la liberul arbitru. Acesta constă în crearea tuturor posibilităților ca pisoiul să plece de la noi cînd vrea el. Doamne ferește! Noi nu-l ținem cu forța, că doar nu sîntem regimul Ceaușescu! Pînă acum pisoiul, care n-a făcut încă un an , a stat doar în casă.

Continuați lectura >
Am citit pentru dumneavoastră

Numisem nunţii noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg, Ca un dulău trîntit pe-o labă – Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă. Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe, O, troli domoli, o, troli cu guşe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviţi şi gînd cretin! Stîngi cuburi şubrede, intrate, De case roşii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi – balang, balang!

Continuați lectura >
Cărțile de pe raft
Lumea de azi, în aproape 16 interviuri
Jurnal de călătorii

Vittoriale degli Italiani și casa poetului Gabriele d’Annunzio de la Gardone Riviera

PlayPlay