Anul 1 / Numărul 33 / Săptămâna 25 – 31 octombrie 2021
Dumnevoastră faceţi întotdeauna opinie separată. Una dintre cărţile dumneavoastră chiar se intitulează „Singur împotriva tuturor“. De ce? Politicienii nu ştiu, dar nimic nu mă poate cuceri decît o vorbă bună şi nimic nu mă poate îndîrji, decît ostilitatea. Mama mă bătea cu un par şi se enerva că nu fug şi că trebuie chiar să mă bată. Sînt însă uşor de dezarmat cu o vorbă bună. Pe lîngă toate acestea, timp de cîţiva ani buni aţi realizat revista Festivalului de Film de la Costineşti…
1. Abia acum am o imagine de ansamblu, absolut necesară, cred, asupra întregului an 1942. Făcusem greșeala de a mă concentra exclusiv pe Stalingrad. Pentru a înțelege marea confruntare, una dintre cele mai mari la nivel mondial, trebuie să te întorci la punctul de plecare. Acesta e decembrie 1941, cînd eșecul Operațiunii Tayfun, de cucerire a Moscovei, îi obligă pe cei doi mari jucători de șah – Stalin și Hitler – să-și regîndească strategia. Stalin, departe de lumea reală, și disprețuitor cu dușmanii, crede că declanșarea unei ofensive de proporții pe toate fronturile…
Anul 547, Înainte de Christos. Mii de pelerini urcă pe valea fluviului Pleistos, către Sanctuarul lui Apollo din Delfi. Au venit nu numai din cetăţile greceşti, dar şi din alte părţi ale lumii: din Asia Mică, din Egipt, din Tracia. Unii au debarcat mai întîi în portul Kyra. Alţii au venit de la Atena, de la Sparta, din alte părţi ale Greciei antice, pe jos. răbătînd sanctuarul, ajunge la Templul lui Apollo, unde prooroceşte Pithia, pelerinii îşi fac ablaţiunile la izvorul Castalia, dintre stîncile abrupte numite Fedriade.
Prin 1950, Vasilica Istrate din Vintileasa Deal a trecut printr-o mare cumpănă. Era cît pe-aci să fie judecată şi condamnată pentru tentativă de sabotare a campaniei de primăvară. Aşa cum avea să povestească mai tîrziu Gavrilă Istrate, tatăl Vasilicăi, în trenuleţul mixt Floreşti-Vidra, unui tînăr prozator interesat de „obsedantul deceniu”, în acel an, Vasilica făcu prostia să-i dea atenţie lui Florea Natijaru, tractoristul venit în sat de la SMT Floreşti pe timpul campaniei de primăvară.
Ca de obicei, la cinci dimineaţa se sună deşteptarea cu ciocanul în bucata de fier de lângă baraca ascunsă a comandamentului. Intermitent, sunetul pătrunse fără vlagă prin geamurile căptuşite cu un strat de gheaţă de două degete şi amuţi curând: era frig şi gardianul de serviciu nu avea chef să sune mai mult. Sunetul se stinse, iar dincolo de geam era întuneric ca în toiul nopţii, când Şuhov se sculase să-şi facă nevoile. Întuneric şi atât.
