Anul 3 / Numărul 4 / Săptămâna 23 – 29 ianuarie 2023
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 160, anul II, marți, 5 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Rezultatul alegerilor din Iugoslavia va fi surprins pe mulți americani. Cu puțin timp înaintea scrutinului, responsabilii de la Casa Albă s-au declarat, mai mult sau mai puțin discret, împotriva realegerii preşedintelui Slobodan Miloşevici. Dacă-l veți vota pe Miloșevici, va fi vai şi amar de capul vostru! – lăsau să se înţeleagă luările de poziție ale americanilor. Sîrbii au luat cunoștinţă de ele, s-au prezentat la scrutin şi au votat invers decît li s-a sugerat.
Un material bogat pus la dispoziţia propagandei şi agitaţiei pentru a fi folosit la înfăţişarea „trecutului negru” îl constituie operele clasicilor literaturii române, mai precis, fragmente din aceste opere, dintre cele care pot trece drept concretizări ale temei: Viaţa grea în regimul burghezo-moşieresc.Clasicii nu ajung însă pentru nevoile campaniei de educare a maselor muncitoare în spiritul a ceea ce s-ar numi Ura faţă de regimul burghezo-moşieresc, acum dispărut. Mai întîi, pentru că textele sînt prea literare, depărtate, aşadar, de simplitatea cerută de folosirea literaturii în scopuri agitatorice.
Ajuns la Constantinopol în 1928 (nu pe cont propriu, ci într-un voiaj plătit de altcineva, un amic pricopsit), Camil Petrescu îşi transcria în reportajul Taina Cipreşilor. Rapid-Constantinopol-Bioram, apărut în 1933 şi reeditat de subsemnatul în 1974, la Editura Dacia din Cluj, gîndurile stîrnite de suişul colinei spre Moscheea lui Suleyman Magnificul: „Pe această lungă cale (care mai tîrziu e chiar spinarea lanţului de şapte coline istorice şi molatece, ca ale Romei rivale), zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii se duc la munca lor, la necazurile lor, la slujbă, la cîrciumă, la băcănie, iar printre oamenii aceştia care trăiesc ziua de azi…
Soția îmi cere s-o ajut să ducă pe cei doi – Tzontzy și Motty – la vaccinat. Clinica e la cîteva sute de metri de locuința mea. Un subsol al unei case interbelice, folosit de proprietara casei pentru tratarea animalelor. Are și un spital. O cameră nu mai mare decît o sufragerie. Pe lîngă pereți au fost așezate, una departe de alta, cuști. Dincolo de gratii, ca într-o celulă de penitenciar, descoperi prin întunericul diluat privirea atentă a unui pisoi și, evident, mustățile, de care simți nevoia să-l tragi.
La meciul dintre Boțîrlăul Mic și Răstoaca de Cîmpie, unul dintre fundașii Boțîrlăului Mic a reușit să secere toată echipa adversă, cu excepția portarului, desigur, pentru că acesta, văzînd măcelul, a rămas în poartă, încremenit de frică. Cu toate acestea, el, fundașul cotonogar, n-a putut fi eliminat de pe teren. Arbitrul de centru n-a avut cum să-i arate cartonașul roșu, pentru simplul motiv că i se furase unul dintre obiectele muncii. E drept, o gospodină de la peluză s-a repezit până acasă după o bucată de carton, dar până s-a întors, meciul se încheiase.
Crespi d’Adda – orașul fondat de un singur om
