Anul 1 / Numărul 1 / Săptămâna 1 – 7 martie 2021
Debutul meu ca ziarist pur și simplu, ca autor de articole, a avut loc în ediția din 13 decembrie 1967, an XII, nr. 42, al Vieții studențești. Un tînăr ziarist talentat, Mihai Cistelican, și-a găsit o preocupare în studierea primilor mei ani de gazetar. Grație muncii sale, mi-am putut forma și eu o imagine despre debutul meu în presă. În decembrie 1967 eram în anul doi la Facultatea de Filosofie de la Cluj.
Am luat de la Poștă cele două volume ale cărții La seconde guerre mondiale, din seria scoasă pe vremuri de Larousse – Paris Match. Abia cînd am ridicat cutia (stînd de vorbă cu diriginta despre imprimanta nouă primită de toate oficiile poștale – mare eveniment, s-a scris și în presă – costă o sută de lei și folosește tonnere de 300 de lei bucata), mi-am dat seama cît de grele sînt și am compătimit-o pe Ioana, fiică-mea din Belgia, conștient că i-a fost destul de greu să le pună la poștă.
„La o oră de Mediterana, în departamentul Aude, călătorul care circulă pe autostrada Celor Două Mări vede răsărind dintr-o dată, la ieşirea dintr-o vale, cel mai formidabil ansamblu fortificat care ne-a rămas din Evul Mediu: Cetatea Carcassonne”. Într-un asemenea stil, demn de epicul somptuos al unui Balzac, debutează prezentarea Cetăţii Carcassonne în ghidul Carcassonne din Colecţia Asul inimii. Am citat din această broşură, una din sutele dedicate celebrului vestigiu medieval, pentru a înţelege ce poate însemna, într-o economie de piaţă, o asemenea pleaşcă.
Călin Călinoiu a fost primul preşedinte al CFSN judeţean. A condus apoi județul, ca prefect, timp de doi ani. Stăpîn al judeţului, în golul de putere de după 22 decembrie 1989 s-a îmbogăţit fabulos. Tot ce fusese al Poporului judeţean era acum la dispoziţia sa: Combinate, ateliere, hale, CAP-uri şi IAS-uri, cartiere întregi de blocuri finisate, dar care nu fuseseră recepţionate. Şi toată această mană cerească provenea din condiţia sa de Revoluţionarul numărul unu al judeţului şi, printre Revoluţionarii de seamă ai ţării.
Proza Grasul și slabul a apărut pentru prima oară în revista „Oskolki”, nr. 40, 1 octombrie 1883, sub semnătura A. Cehonte. A fost inclusă cu modificări în culegerea „Povestiri felurite” din 1886. Autorul o trece culegerea Opere din 1899, vol. 1. La noi a fost publicată printre altele în Opere, vol. 1, Povestiri, 1880- 1883, traducere de Anda Boldur, ESPLA, București 1954. Clasicii ruși au beneficiat în perioada comunistă de traduceri de excepție, dublate de note amănunțite.
 |
„Titlul romanului ar putea să înșele. Deși în cuprins e abordată Pandemia sub diverse aspecte – științific (unul dintre personaje, Elizeia, e cercetător în domeniul imunologiei și virusologiei, lucrează la OMS), filosofic (autorul intervine în text cu propriile gînduri), realist (prin intermediul lui George și al Elizeii, e descrisă – cu talent – atmosfera de pe mult mediatizata navă de croazieră Diamond Princess), romanul nu e unul despre Pandemia de Coronavirus, ci despre Pandemia Albastră, ca metaforă pentru nenorocirile provocate de om Planetei.” (Din Cuvînt înainte, semnat de Ion Cristoiu) |
