Anul 2 / Numărul 37 / Săptămâna 1 – 6 noiembrie 2022
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 130, anul I, vineri, 20 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Cu 260 de voturi pentru şi 203 împotrivă, Guvernul Văcăroiu a obţinut votul de încredere al Parlamentului. Judecînd după poziţiile adoptate la dezbaterea de miercuri, lucrurile au mers destut de uşor. Alaltăieri, unele partide spulberaseră pur şi simplu părerea de program a dlui Nicolae Văcăroiu. Am avut o clipă impresia, ascultîndu-le intervenţiile, că noul guvern nu va trece decît peste cadavrele lor. Aritmetica votului de joi ne arată însă că dl Nicolae Văcăroiu a primit…
Nicolae Noica mă caută pentru a mă întreba dacă pot publica în revista Historia o scrisoare deschisă adresată premierului și președintelui despre catastrofa în care se află Așezămintele Brătianu. Sigur că pot publica, ba chiar ar fi și indicat. Problema e că public degeaba. Cine nu mai poate dormi în România dinților stricați de soarta Așezămintelor Brătianu?! De la Anticariatul din Centru cumpăr poemul lui Dan Deșliu, Lazăr de la Rusca, sub forma unei broșuri cu desene cît mai convingătoare și mai bătătoare la ochi, precum și un volum despre vizita Reginei Maria în America.
Dumnezeu i-a dat Thailandei, alături de frontiere, haşiş, masaj erotic, şerpi cu venin, ucigînd instantaneu, şi jungla din partea de nord-vest, din zona Kanchanaburi. O junglă e, de regulă, o pacoste pe capul omului. Thailandezii, gata să scoată bani din orice, au pus jungla la treabă. Numai că în timp ce alte ţări posesoare de asemenea sălbăticii s-au apucat de civilizarea junglei, tăind prin ea autostrăzi, ridicînd în locul lianelor hoteluri de zeci de etaje, thailandezii au lăsat-o în pace. Mai iscusiţi decît alţii într-ale abisalului din sufletele turiştilor, ei n-au făcut altceva decît să le ofere străinilor, occidentalilor mai ales sălbăticie, cît mai multă sălbăticie.
Am postat pe cristoiublog.ro un text despre pisoi. Trei fotografii mărturisind stîngăciile mele de fotograf cu Ipad-ul au făcut celebre portretul pisoiului. Pisoii sînt asemenea copiilor. Cît timp sînt copii, copiii sînt drăguți. Și dacă e vorba de copiii noștri, sînt ăi mai tari din lume. Luciditatea de analist politic specializat în dibuit diversiuni îmi spune că pisoiul nostru e un pisoi ca toți pisoii din lume. Drăguț, simpatic. Ca orice fiu al mîței. Nouă însă ni se pare că un altul ca el nu e. Deși a devenit erou de proză și de artă fotografică, pisoiul nostru rămîne mai departe pisoi.
Mare bătaie de cap ar fi pe Caragiale dacă, sculându-se din mormânt, ar trebui să depună câte o carte de vizită la locuința fiecăruia dintre prietenii intimi care, răsăriți după moartea lui, au scris amintiri personale despre marele dispărut – deși „grecul“ era aristocrat, aristocrat dintre cei care nu se bagă în seamă cu mojicimea intelectuală. Pentru el, afară de Eminescu, într-o vreme; de Anghel Dumitrescu, de Vlahuță și de Delavrancea, mai târziu; ori de dl Suchianu și de generalul Lambru în urmă, restul era „plebe“; oamenii politici, „isnafi“; iar scriitorașii, amicii de după moarte, simpli „alunari“.
Agrigento – un oraș italian fondat de greci
