După Revoluţie, Cleopatra Doroftei din Vintileasa dinspre Munți s-a reprofilat pe magie neagră. Lucrase mai înainte ca secretară cu propaganda şi ateismul la Comitetul judeţean de partid. După zece ani de luptă împotriva superstiţiilor mic – burgheze, ajunsese să cunoască practicile vrăjitoreşti mai ceva ca un doctor docent în Ocultism. Mai mult, obligată fiind să descindă cu comandouri complexe chiar în satele şi cătunele ameninţate de opiumul obscurantismului contrarevoluţionar, ea se număra printre puţinele persoane din judeţ care ştia amănunţit locul unde se ascundea fiecare vrăjitoare.
Un timp după răsturnarea din decembrie 1989 încercase tot felul de afaceri. Toate mărunte, fără orizont, toate neputincioase în a-i asigura un venit corespunzător. Practicase şi ea comerţul cu turcisme. Cîştigase frumos din vînzarea de Coca-Cola falsificată, de ţigări Kent fabricate pe un vapor aflat în afara apelor teritoriale, de papuci de casă, avînd în vîrf, drept moţ, un bărbat şi o femeie pe cale de a comite ceva ireparabil. Între timp, concurenţa tot mai înverşunată şi, mai ales, pretenţiile sporite ale clientelei, făcuseră afacerea nerentabilă. În faţa eşecului ce se contura ameninţător, Cleopatra Doroftei nu se descurajă. Ca activistă de partid se confruntase cu dificultăţi mult mai mari, de la pornirea fiecărui nou prim- secretar de a-i da jos chiloţii pînă la surprinzătoarele schimbări în ierarhia de indicaţii venite de la Bucureşti. Încercă o afacere cu un ziar de sfaturi erotice, axat în principal pe nepotrivirea la pat. Eşuă lamentabil, deoarece în zonă nu se punea o asemenea problemă. De cînd falimentase Combinatul de Utilaj Greu Floreşti, bărbaţii din orăşel şi din satele înconjurătoare şedeau toată ziua degeaba. Ca să scape de plictiseala ucigătoare, îşi violau femeile de cîte două-trei ori pe zi. După ce nu făcu nimic nici cu un SRL de Import-Export, imposibil din cauza deselor schimbări de legislaţie, a ajuns-o disperarea. Bărbatu-său trîndăvea de dimineaţa pînă seara, comentînd ziarele cu alţi cîţiva pierde vară, mergînd la toate demonstraţiile antiguvernamentale şi antiprezidenţiale de la Floreşti, de unde se întorcea noaptea tîrziu, strigînd lozinci pe străduţele întunecoase. Fata îşi pierdea timpul frunzărind reviste ilustrate străine de acum cîţiva ani, visînd inutil la viaţa vedetelor de pe plaje fabuloase sau din holurile hotelurilor de lux. Furioasă, se certă într-o zi cu bărbatul, ameninţîndu-l, mai în glumă, mai în serios, că se face prostituată.
– Fii serioasă! – răspunse el, după cum arăţi, mai bine te-ai face vrăjitoare. Voia s-o rănească, dar ea, care îşi ştia defectele, nu se supără. În schimb, replica îi schimbă viaţa.
– Vrăjitoare! Iată singura meserie la care nu se gîndise! Pînă atunci nu prea dăduse atenţie ocupaţiei astea, despre care se vorbea, totuşi, pe toate drumurile. Ziarele erau pline de anunţuri despre serviciile tot mai ispititoare puse la dispoziţie, contra cost, de persoane cu însuşiri de a prezice viitorul şi a vindeca de dragoste neîmpărtăşită. Multe vrăjitoare apăreau la televizor, convocate de reporteriţe care voiau să ştie dacă se vor mărita. Se făcea mare caz şi de cîştigurile fabuloase de pe urma prezicerilor pentru cei ce se înscriau la jocurile piramidale.
Pentru Cleopatra Doroftei nu era ceva serios. Era mai mult o încercare sau, mai degrabă, o hîrjoană. Răscolind prin dulapuri, îşi găsi caietele de ateism ştiinţific. Fusese o activistă harnică, serioasă, şi numai ambiţia prostească de a rămîne credincioasă bărbatului, care nu merita asta nici în ruptul capului, îi oprise promovarea la Bucureşti sau chiar în fruntea judeţului. Printre caiete găsi şi lista cu adresele vrăjitoarelor ascunse, vrăjitoare adevărate, din mamă-n fiică, şi nu precum cele de azi, încropite peste noapte.
Fosta secretară cu propaganda e azi o prosperă vrăjitoare. Nu se teme de revenirea comuniştilor. La o adică poate lucra din nou în domeniul ateismului ştiinţific. Mult mai bine pregătită ca înainte.