(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar)
Apărut la începutul anului 1948 la Editura Forum, volumul de debut al Ninei Cassian, La scara 1/1 se bucură imediat de o primire entuziastă din partea criticii prin cronica literară semnată în Contemporanul din 23 ianuarie 1948 de Ov. S. Crohmălniceanu, titularul rubricii. Atent, ca de altfel în toate cronicile sale anterioare, la situaţia literaturii contemporane în general, la raporturile literaturii cu lumea, criticul salută volumul tinerei poete ca expresia unui proces mai amplu, mai complex, asumat la acea oră de o întreagă generaţie literară:
Descoperirea realităţii, întoarcerea priviri de la orgoliosul eu liric la viaţa fremătătoare din jur:
„Sîntem în faţa unui grup poetic care a crescut în climatul liricii moderne, participînd activ la căutările şi rătăcirile ei. El aparţinea, ca optică şi mentalitate, unor pături sociale oglindindu-şi temerile de a trage ultimele concluzii ale întrebărilor tocmai într-o sondare disperată a unui imaginar absolut. Limitele acestuia nu întreceau perimetrul preocupărilor mărunte zilnice ale propriei persoane. Zguduit de momentele istorice, grupul şi-a pierdut coeziunea. Parte dintre poeţi au păşit pe terenul nesigur al evaziunilor şi s-au rătăcit în smîrcurile refugiilor, condamnaţi la o reluare neîndrăzneaţă a vechilor maniere poetice. Nina Cassian aparţine celor care au încercat şi continuă să încerce descoperirea realităţii“.
Potrivit criticului, dacă ţinem cont de dificultatea trecerii de la o formulă la alta, La scara 1/1 poate fi considerat un rezultat fructuos al sincerului efort al poetei de a descoperi realitatea, semnul că se află deja pe acel drum la capătul căruia se află poezia nouă:
„Sub acest raport, volumul de faţă e un rezultat fructuos, mai ales că poartă accentul unei sincerităţi artistice. Poate nu-şi priveşte degetele ca pîrghii gata de a fi folosite pentru articulaţiile altei game. Ea le cere participarea progresivă, dictată sufleteşte de convingere. Asistăm la un proces de transformare artistică şi nu la o simplă variaţiune pe altă temă“.
Printr-un deosebit efort de subtilitate, cu deplina respectare a specificului literaturii, criticul găseşte în producţiunile adunate în volum prezenţa realului, a concretului, chiar dacă sub o formă deghizată şi nu directă, clară, trăsătură ivită dintr-o timiditate faţă de real, efect al îndelungatei educaţii burgheze:
„Spuneam că sensul poeticei Ninei Cassian constă într-o sforţare de descoperire a realităţii. Sub piedicile pe care felul de a vedea oamenii şi lucrurile, ideile de la care a plecat, i le dictează, această lărgire a cercului cunoaşterii se face lent şi de multe ori sub formă deghizată“.
Concluzia e optimistă în ce priveşte etapa în care se află Nina Cassian pe drumul transformării sale lirice:
„Noi reţinem din graficul prezentului volum linia ascendentă de urcare a poetei către un orizont care să înglobeze lumea celor mulţi şi deci şi aceea proprie“
Laudele lui Ov. S. Crohmălniceanu au și un temei extraliterar. Nina Cassian face parte din grupul de tineri scriitori atașați P.C.R. Indiferent că erau sau nu membri de partid, participau entuziaști la toate acțiunile Organizațiilor înființate și susținute de PCR (U.S.A.S.Z., de exemplu), luptau pe baricadele de Stînga împotriva ideologiei imperialiste, dar și a rămășițelor mic burgheze din cultura română.
Nina Cassian ține la Rampa cronica dansului sub titlul de rubrică Coregrafie. În numărul din 2 mai 1948, comentînd Recitalul de dans al Clarei Volini, cronicara cere dansatoarei o revizuire radicală în plan ideologic. Potrivit autoarei și dansul trebuie să pună capăt temelor minore de pînă acum:
„D-ra Clara Volini a reușit în „Micul brigadier” să prezinte o compoziție tinerească cu prospețimi, cu tușe discrete de umor. D-sa s-a menținut însă la această viziune salonard-pitorească, nelipsită de caracter minor și, din păcate, în afara oricărei adînciri a elementului nou uman pe care tema îl implica „Micul brigadier” al d-rei Volini, putea să fie tot atît de bine „micul lustragiu” sau „micul ajutor de zidar” care, fără nici un fel de bagatelizare a respectivei munci, nu cuprind și necesara dîrzenie și conștiință a unui brigadier al muncii voluntare.
Este, de altfel, singurul dans în care s-a vădit preocuparea de actual a artistei. În rest, talentul cert al d-rei Clara Volini s-a lăsat astupat de facilități de viziune condamnabile.
Dacă, pe plan tehnic, d-ra Clara Volini ar avea nevoie de mai multă mișcare „dinăuntru” în dauna rigidității, pe plan ideologic, revizuirea se cere mai radicală.
Ar fi, în primul rînd, spre folosul acestei dansatoare de vizibil talent, să adopte o trăsătură de intransigență, în alegerea tematică, precum și o formă integrat întrepătrunsă cu noul, valabilul fond. Temele minore, legendele indiene, hieratismele, pitorescul facil, e momentul să dispară, lăsînd locul abundenței de teme sănătoase, inspirate din viața de lîngă noi și luminate de o justă perspectivă.
Firește, schimbarea tematică nu e suficientă și poate rămîne n lucru exterior, lipit.
Credem însă că d-ra Clara Volini ar putea prin muncă, talent și, mai ales, serioasă revizuire a mentalității să se depășească – pentru a nu fi depășită de cadența vremii.
La numai o săptămînă de la apariţia acestei cronici, Scînteia publică în numerele din 3, 4, 5 februarie 1948, sub semnătura lui Traian Şelmaru, secretar general de redacţie, amplul studiu „Să smulgem din noi înşine poziţiile de auto-apărare ale capitalismului!“, subintitulat „Pe marginea unei cronici literare asupra volumului de versuri al poetei Nina Cassian“.
Violent în limbaj şi puncte de vedere, unind patetismul amplu cu acuzaţia măruntă, trăgînd concluzii ferme şi necruţătoare cu o rapiditate ieşită din comun, comentariul-serial se remarcă, înainte de toate, prin punctul de vedere net opus cronicii din Contemporanul asupra volumului La scara 1/1. Nu numai că volumului i se neagă orice semn al efortului de a descoperi realitatea, nu numai că poeziile Ninei Cassian sînt considerate ca aparţinînd formalismului, decadentismului, dar i se atribuie şi primejdioasa intenţie politică de a masca această poziţie antirealistă, duşmănoasă, sub o aparente deschidere către viaţă:
„Căci e limpede ce vrea să spună Nina Cassian – declară Traian Şelmaru citînd o poezie din volumul incriminat – Ea ţine cu tot dinadinsul la jocul de rebusuri şi şarade sub care se ascunde întreaga poezie decadentă şi antirealistă. E conştientă de acest lucru şi face orice ca să şi-l poată îngădui mai departe, chiar să simuleze o acceptare a realismului, formală, bineînţeles“.
Negat din start, punctul de vedere al lui Ov. S. Crohmălniceanu e, al rîndu-i, supus, ca şi volumul Ninei Cassian, unei identificări periculoase: o gravă greşeală politică, „un pas înapoi“ în lupta împotriva decadentismului, un sprijin dat duşmanului de clasă etc.
Puse alături, apariţia volumului La scara 1/1 şi cronica entuziastă din Contemporanul sînt pentru studiul „Să smulgem din noi înşine poziţiile de auto-apărare ale capitalismului!“ semnul îngrijorător, în vecinătatea alarmei politico-ideologice, al unor grave primejdii pentru literatura nouă, pentru întreaga cultură socialistă chiar:
„În concluzie, apariţia volumului «La scara 1/1», precum şi a criticii respective trebuie să ne pună serios pe gînduri. Această însemnă că: 1. vigilenţa criticii noastre a fost slabă; 2. critica noastră n-a combătut CONCRET ŞI SUFICIENT DE PRINCIPIAL manifestările străine ideologiei clasei muncitoare în lucrările scriitorilor şi artiştilor progresişti; 3. critica noastră n-a analizat şi popularizat opera realiştilor români şi poezia combatantă de dinainte de 23 August 1944, 4. critica n-a indicat obiective precise artiştilor“.
Cum se explică această spectaculoasă schimbare în receptarea critică a cărţii de debut al Ninei Cassian?
Îndreptăţeşte volumul acuzaţiile din „Să smulgem din noi înşine poziţiile de auto-apărare ale capitalismului!“? Dintre cele două punct de vedere net diferite asupra volumului, care va ieşi biruitor? Răspunsul la aceste întrebări ni-l poate oferi radiografierea cazului de arheologie literară, La scara 1/1. Alcătuit din fapte literare ca: apariţia volulului La scara 1/1 de Nina Cassian, cronica literară semnată de Ov. S. Crohmălniceanu în Contemporanul, 23 ianuarie 1948, publicarea în Scînteia din 3, 4, 5 februarie 1948 a studiului lui Traian Şelmaru „Să smulgem din noi înşine poziţiile de auto-apărare a capitalismului“, articolul „Examen şi autocritică“ semnat de Nina Cassian în Flacăra din 7 martie 1948 şi confesiunea lui Ov. S. Crohmălniceanu „Ce ne învaţă critica Partidului“, Scînteia, 8 august 1948, cazul La scara 1/1 ne oferă posibilitatea de a dezbate cîteva din momentele majore ale perioadei literar-artistice 1947-1953: teza: „mlădiţelor noului“, negarea atitudinii critice faţă de realitate ca dimensiune de esență a literaturii, monopolul principialităţii.