Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 307, anul II, luni, 28 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Scandalul vînzării flotei strategice a României ține afişul presei de aproape o săptămînă. Afacerea e denunţată cu documente solide de Adevărul, Evenimentul zilei, România liberă, Curierul național, Azi. Alte campanii de presă de pînă acum au fost susţinute de publicații care puteau fi reunite, la o adică, sub semnul unei anume poziţii politice. Nici vorbă de aşa ceva de astă dată. Publicațiile care atacă afacerea PETROMIN nu numai că nu s-au înţeles între ele, dar, mai mult, sînt și adversare. Explicația acestei poziții comune trebuie căutată în gravitatea scandalului. Prin contractul dintre PETROMIN şi FORUM MARITIME, flota strategică a țării trece în mîinile unei obscure firme greceşti. Spre deosebire de altele de pînă acum, afacerea depăşeşte hotarele unei simple tranzacţii păgubitoare pentru averea țării. De această dată sînt grav afectate înseși interesele naţionale ale României.
Date fiind aceste lucruri, ne-am fi aşteptat ca dezvăluirile presei să provoace un adevărat cutremur la nivelul scenei noastre politice. Ne-am fi aşteptat, de exemplu, la o denunţare violentă a afacerii din partea naționalist-comuniştilor. De trei ani şi ceva, aceştia nu încetează a se revolta public împotriva a ceea ce ei numesc vînzarea ţării pe nimic. N-a existat afacere cu parteneri străini făcută din decembrie 1989 pînă acum care să nu fie suspectată ca fiind dubioasă. Mai mult, naţionalist-comuniştii au imaginat chiar şi un scenariu care ar explica, după ei, întreaga evoluție politică şi economică a României în ultimii trei ani. E vorba, dacă ar fi să credem intervențiilor în presă şi în Parlament ale reprezentanţilor PRM, PSM, PUNR, de o sărăcire a ţării prin intermediul reformei, pentru ca totul să poată fi cumpărat de străini la un preţ de nimic. Credincioşi acestui scenariu, naţionalist-comuniştii au înălţat elogii după elogii moştenirii economice lăsate de Ceaușescu, susţinînd, în acelaşi timp, că guvernele postdecembriste
s-au străduit nu numai să prăpădească această moştenire, dar s-o şi dea străinilor aproape pe gratis. Sub acelaşi semn, naţionalist-comuniştii au făcut ca Parlamentul să respingă amendamentul la Legea 35, amendament vizînd posibilitatea ca străinii să cumpere terenuri în România. Ne vom bate pînă la moarte pentru ca pămîntul moşilor şi strămoşilor noştri să nu cadă în mîna străinilor!, au strigat în cor alde Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Dumitraşcu, Adrian Păunescu, Ioan Gavra. Aşa cum se poate contura şi din dezvăluirile presei, afacerea PETROMIN e o clară vînzare pe nimic a unei părţi a averii ţării. Ne-am fi aşteptat, aşadar, să-i vedem pe cei de mai sus răcnind împotriva afacerii, cerînd guvernului socoteală. E drept, nu se vinde pămîntul, ci flota ţării, dar asta nu înseamnă că nu e vorba de o vînzare. Cu atît mai mult ne-am fi aşteptat la o reacţie violentă din partea naţionalist-comuniştilor, cu cît flota dată azi pe nimic unui grec a fost făcută în anii Ceauşescu. Contrar acestei aşteptări, naţionalist-comuniştii tac chitic. Glasul lor nu s-a auzit de la tribuna Parlamentului. La conferinţele lor de presă, ținute săptămîna trecută, nu s-a suflat un cuvînt despre o afacere care a şocat opinia publică. Explicaţia acestei bizarerii e foarte simplă. PRM, PUNR şi PSM sprijină guvernul Văcăroiu. Şi ceea ce aceste partide n-au iertat guvernelor Roman şi Stolojan este acceptat cu brio în cazul guvernului Văcăroiu. Se dovedeşte încă o dată că sloganurile naţionalist-comuniştilor nu sînt altceva decît nişte improvizaţii oportuniste. Acuzaţia de vînzare a ţării e făcută selectiv. Adversarii
n-au voie s-o facă. Prietenii, cum ar fi, de exemplu, guvernul Văcăroiu, sînt lăsaţi în pace, să vîndă ce vor. Chiar şi flota strategică a ţării.
Ne-am fi aşteptat la o poziţie clară, răspicată, și din partea partidelor care sînt adversare guvernului Văcăroiu. Atît CDR, cît şi PD (FSN) au făcut mare caz, în dese rînduri, de afacerile de corupţie, de la diferite niveluri, ale puterii actuale. Partidele de opoziţie s-au declarat drept luptătoare intransigente împotriva corupției. Acum, iată, au în față, prin dezvăluirile presei, o afacere de proporţii scandaloase. Cu toate acestea, reacţia lor e surprinzător de slabă. O intervenţie în Parlament a unui reprezentant al PD (FSN), cîteva aluzii în presă ale unor reprezentanţi ai CDR nu ajung pentru a vorbi de o atitudine limpede în chestiunea vînzării flotei strategice a ţării. În alte locuri din lume, asemenea afacere ar fi dus la căderea guvernului. Opoziţia ar fi pus în mişcare întreaga sa energie pentru a provoca acest lucru. La noi, opoziţia tace. Explicaţia? Ca şi în cazul partidelor care sprijină guvernul, avem de-a face cu punerea intereselor politicianiste înaintea intereselor fundamentale ale ţării. Se dovedeşte încă o dată că avem politicieni de doi bani.
