Da, sînt un neisprăvit în materie de pisici și cîini – cel puțin asta-i concluzia pe loc a Doinei, după ce-am încercat să-i arăt cum îi voi da eu de mîncare pisicii de pe balcon.
Pe acoperișurile din vecini își duce viața de maidaneză o pisică roșcată. Ce face ea cît e ziulica de mare? Iată o enigmă, o nouă enigmă, adăugată miilor de enigme stîrnite de ceea ce se cheamă Miracolul vieții pe Pămînt. Sigur e că în clipa cînd Doina deschide geamul de la balcon pisica își face apariția dedesubt, pe plasa de sîrmă care acoperă balconul locatarului de la unu, ridică privirile și prinde să miaune.
E pisică.
Dacă ar fi motan, mi-aș îngădui să compar scena cu cea a balconului din toate filmele cu Romeo și Julieta. Ca și Julieta, Doina s-a ivit în balcon. Ca și Romeo, pisica se uită în sus și spune ceva languros. În Romeo și Julieta, juna coboară pe fereastră o scară pentru ca Romeo, pe post de alpinist de oraș, să se suie cît ai clipi. În realitatea apartamentului nostru, Doina coboară de sus, de la fereastră, un coș de nuiele în care a pus o strachină cu boabe. De cum ajunge coșul jos, oprit pe plasa de sîrmă, pisica se repede să înfulece boabele. Scena asta durează de cîțiva ani. Pisica se pisicește strașnic. Dacă întind mîna, aplecîndu-mă pe fereastra balconului, ea se înalță în două lăbuțe și mă împunge cu căpșorul. Am văzut figura asta la mai toate pisicile maidaneze. De ce împung? Vor fi fost, într-o viață anterioară, tauri? I-am zis Doinei s-o înfiem. Motty și Tzontzy sînt niște nesuferiți. Deși pisici, nu știu sau nu vor să se pisicească. Pisica de pe balcon ne-ar aduce în casă, în fine, o pisică. Doina spune că nu se poate. Mai întîi pentru că Tzontzy, simțind-o în balcon, va fi cuprins de mînie. Una grozavă, în genul celei care-l lovește pe Sultan aflînd că ghiaurul de la Moldova refuză să plătească tributul. Scandalul făcut de Tzontzy la ușa de la balcon o s-o sperie. Apoi – continuă Doina – pisica e maidaneză. Îi place să fie liberă. De dragul libertății, refuză traiul bun, dar într-o cușcă mai mare, care e pentru ea apartamentul.
Doina pleacă pentru cîteva săptămîni la Sinaia. E convinsă că fără ea nu mă voi descurca. E asemenea Tătucului Țar din fruntea țării. Îmi dă zile întregi sute de indicații. Toate îmi intră pe o ureche și îmi ies pe alta. O să mă descurc și fără sfaturile ei. Google e mai ceva ca o nevastă. Postezi Cum se spală rufele de culoare albă? Și vei afla imediat nu numai cum se spală, dar și cum se calcă. Printre îndatoririle trasate de ea e și cea de a da de mîncare pisicii. Pentru asta ține cu mine un strașnic instructaj. Îmi arată cum să pun boabele în coș și apoi cum să cobor coșul. Mă obligă să fac și eu asta.
Îndeplinesc cu brio toate procedurile.
Totuși, Doina nu crede că mă voi descurca.
Ține de viziunea ei despre lume, în care eu sînt un tîrîie brîu care aș muri de foame, dacă n-ar fi ea.
Prin urmare decide să nu mă mai ocup de mîncarea pisicii.
Spre ușurarea mea.
N-aveam nici un chef să pierd vremea cu hrănirea pisicii.
N-o spun însă, Doamne ferește! asta mi-ar mai trebui.
Din crud la inimă, Doina nu m-ar mai scoate.
Prin urmare, protestez, dau să mă supăr.
Doina nu mă crede.
Spre binele ei, dar și al meu!