Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 258, anul II, sîmbătă, 1 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Ocolită în ultimul timp, viaţa din România revine brusc şi spectaculos în atenția opiniei publice internaționale. Ieri după-amiază, prestigioasa Agenţie France Presse transmitea de la Bucureşti în toată lumea: „Vînt de panică în România în ajunul marilor ridicări de preţuri“. Aşa cum se vede şi din traducerea publicată în pagina a treia a numărului nostru de faţă, corespondenţa descrie în tonuri senzaționale ceea ce s-ar putea numi uraganul cumpărării care s-a năpustit asupra României în aceste zile: luarea cu asalt a fabricilor şi centrelor de pîine, pustiirea magazinelor, cumpărarea a tot ce se întîlneşte în cale.
Ori de cîte ori România a fost scena unor întîmplări mai ieșite din comun, occidentalii s-au întrebat: ce vor aceşti români bizari? În această întrebare, spusă nu fără maliţie şi care ar putea fi formulată şi astfel: ce i-a apucat pe românii ăştia?, se regăseşte teza occidentalilor privind caracterul bizar, enigmatic al românilor. Aceşti români care l-au suportat ani în şir pe Ceauşescu fără să murmure, pentru ca la un moment dat, cînd nimeni nu se aştepta, să se ridice în masă şi să-l răstoarne. Aceşti români care, după ce au făcut singura revoluţie anticomunistă sîngeroasă din Est, l-au votat de două ori consecutiv pe Ion Iliescu. Ori de cîte ori occidentalii s-au mirat asupra întîmplărilor de la Bucureşti, presupunîndu-le o enigmă, ei s-au înşelat. Nici una din întîmplările petrecute după revoluţie nu trădează un caracter enigmatic, imprevizibil. Pentru că nici una din aceste întîmplări nu poate fi considerată ca lipsită de cauze raționale.
Vîntul de nebunie care a cuprins România acestor zile, considerat de occidentali o bizarerie, îşi are o explicație perfect logică. Explozia preţurilor de după 1 mai aduce cu sine o dramatică scădere a puterii leului. Banii pe care îi avea ieri un cetăţean şi-au înjumătățit azi valoarea. Ca număr, ei sînt aceiaşi. În realitate, ei sînt mai puţini. Cu suma de bani de ieri nu se mai pot cumpăra azi decît jumătate din lucruri. Şi avînd în vedere că explozia prețurilor va continua, dat fiind că guvernul a scăpat totul de sub control şi asistă inert la dezastru, cu banii de ieri se vor putea cumpăra mîine, poimîine, pe zi ce trece, tot mai puţine lucruri. Înspăimîntați de procesul fatal al devalorizării banilor pe care îi au, românii simpli au făcut ceea ce ar fi făcut marile genii financiare din Vest. S-au grăbit să-i investească în valori sigure, care nu vor fi supuse devalorizării. În Vest, geniile financiare au la dispoziție, pentru acest lucru, terenuri, imobile, aur. Săraci într-o ţară săracă, românii simpli n-au avut la dispoziție decît bietele noastre mărfuri. În consecinţă, ei au luat cu asalt magazinele, pentru a cumpăra tot ce au găsit. De aici bizareria unor cumpărături: fotolii, sfoară, cuie, şuruburi, motopompe. Un cetăţean a luat, de exemplu, nu mai puţin de 5 covoare. Un altul, 47 de fotolii. Puţine dintre lucrurile cumpărate sînt produse de consum imediat sau produse necesare în casă. Nu putem spune, aşadar, că ele au fost cumpărate ieri pentru că, azi sau mîine, fiind mai scumpe, cetăţeanul s-ar fi văzut obligat să dea pe ele bani mai mulți. Gîndul care a stat la baza cumpărării lor a fost cel al investirii banilor existenţi în valori sigure, valori care ar urma să fie revîndute. În acest fel, românii simpli au căutat să evite pe cît posibil consecinţele dramatice ale devalorizării leului.
Procesele pe care le traversează în aceste zile piața noastră financiară au fost descoperite de economişti la capătul unor intense studii de specialitate. Românii simpli le-au descoperit însă instinctiv. O extraordinară dovadă că, în ciuda tuturor scepticilor, românii se pricep la economia de piață. Pentru a-i desluşi acesteia mecanismele şi chiar pentru a se adapta la ele, românii n-au nevoie de lecţiile economiştilor, fie aceştia foşti sau actuali prim-miniştri. O nouă dovadă că românii nu sînt aşa de proşti cum îi credea dl Silviu Brucan şi aşa cum îi cred guvernanţii care încearcă să ne convingă că, prin reducerea subvenţiilor, vom trăi mult mai bine decît înainte.
Mulţi intelectuali vor fi văzut în furia cumpărării din aceste zile un nou motiv pentru a fi pesimişti în ce priveşte intrarea în Europa a românilor. Din perspectiva celor spuse mai sus, eu cred însă că e un motiv pentru a fi optimişti. Românii au fost şi rămîn ai dracului de isteţi!
