Agenția muribunzilor
Costel Costelică din Vintileasa Vale a debutat în afaceri în postdecembrism cu înființarea unei Agenții care pretindea că poate să trimită mesaje de pe Lumea asta celor de pe Lumea Ailaltă.
Potrivit zvonurilor lansate de el în sat și în localitățile din jur, mergînd în Munți, ca să facă rost de o iarbă de descîntec, Costel Costelică descoperise un pîrîiaș care mergea pe Lumea Ailaltă. Pîrîiașul curgea cîțiva metri, după formarea dintr-un izvor, și dispărea într-o gaură din stîncă. Deoarece nu mai apărea (de acolo începea un perete de granit, strașnic), Costel Costică susținea că merge, merge într-una, pînă la un lac uriaș subteran, dincolo de care se ridicau zgîrîie norii Lumii de Apoi.
Cei din Lumea de Apoi veneau aproape zilnic la malul pîrîiașului pentru a vedea dacă apa nu le-a adus vreun mesaj.
Mesajul era un bilețel pe care el și cei trei salariați, nevastă-sa, fata și cumnata, îl puneau într-o bărcuță de hîrtie.
La un moment dat, pe piața din județ se ivi un concurent deosebit de periculos:
O agenție din Florești care pretindea că trimite mesaje pe Lumea Cealaltă de la cei de pe Lumea asta prin intermediul muribunzilor.
Grație unei rețele infracționale, care avea să fie descoperită și destrămată de o echipă specială alcătuită din polițiști sub acoperire de văduve deznădăjduite, cei de la Agenție aflau imediat ce un bolnav intra în agonie pe patul unui spital.
Se prezentau la căpătîiul acestuia, după ce mituiau portarul, și-l puneau să memoreze mesajul de transmis pe Lumea ailaltă.
Contrar așteptărilor, muribundul nu refuza, dimpotrivă, se arăta bucuros să-i servească. Găsea în fine, pe cineva care-i spunea că există viață și dincolo de moarte. Siguranța cu care escrocii îi dădeau numele destinatarului și textul mesajului ca să le memoreze, îl convingea că Lumea Ailaltă există.
După destrămarea rețelei, aflînd de felul în care acționau membrii bandei, secretarul Patriarhiei protestă energic împotriva Operațiunii polițienești. Prin destrămarea rețelei – declară el – se răpise muribunzilor o moarte liniștită, împăcată de gîndul că dincolo nu-i aștepta Întunericul veșnic, ci Veșnica Lumină.
Rămas fără clienți, Costel Costelică se avîntă într-o nouă afacere:
Un site de întîlniri tainice între cei proaspăt părăsiți de ființa iubită.
*
Cea mai mare colivă
Cei din Vintileasa se vor mîndri mult timp cu înscrierea satului în Cartea Recordurilor prin prepararea manuală, fără intervenţia unui instrument de fier (lingură, cuţit, furculiţă etc.), a celei mai mari colive din lume.
10 metri lungime, 5, lăţime, 1, înălţime, greutate 1,1 tone.
S-au pus în ea 750 kg de arpacaş, 300 kg zahăr şi 50 kg bomboane.
Au sfinţit-o zece preoţi din judeţ, în frunte cu preasfinţia sa Niculae, arhiepiscop de Rîmnic.
A mîncat din ea, apoi, tot satul, ba chiar și o parte din satul vecin.
*
Drum
De Sfînta Maria, drumul către Măgură e plin de maşini, căruţe, pietoni, tractoare, motorete, birje, chiar şi de vehicule folosite ca dricuri, într-un cuvînt, de tot ce transportă persoane, pentru că şi picioarele sînt aşa ceva.
De cîţiva ani circulă zvonul, brusc sporit în preajma Sărbătorii, că de Sfînta Maria Mare (atenţie, a nu se confunda cu cea Mică!) izvorul din Valea Seacă, la jumătatea drumului pînă la Măgură, devine miraculos.
Miracolul se activeză la ora 0,00 şi se încheie la 0,00 a zilei următoare.
24 de ore fix.
Nici mai mult, nici mai puţin.
Zvonul nu precizează însă anul în care de Sfînta Maria Mare izvorul se va activa în materie de miraculos. De aceea, an de an cei din Vintileasa, din ţinut, dar şi din alte părţi ale ţării, iau calea izvorului crezînd că va fi miraculos.
Şi dacă anul activării e 2050?
Întrebarea asta nu şi-o pune nimeni!
*
Palat ecologic
Îmbogăţit din comerţul cu mure, Culai Stătase şi-a ridicat la marginea satului, între motelul pentru cîini şi restaurantul La kilometru 43, un palat ecologic.
Din podeaua sufrageriei creşte un stejar secular.
Coroana acestuia se arcuieşte peste acoperişul care imită iarba dintr-o pădure bavareză.
În jurul copacului cresc tufe de mure, fragi şi ciuboţica-cucului.
Graţie unei instalaţii sofisticate, acţionînd prin senzori de detectare a celei mai mici mişcări, scoşi la vînzare de un depozit de muniţii NATO, cînd te ridici din fotoliul imitînd un trunchi tăiat, din toate părţile răsună cîntece de păsărele în zori.
Baia e alcătuită sub formă de izvor cristalin, iar piscina, de lac de munte, în care se oglindesc stînci pleşuve.
*
Venit din Spania
Întors din Spania, unde curăţise WC-urile autorităţilor provinciale, Costel Tilică se dădea mare prin sat cu experienţa trăită în ţara Coridelor.
La bufetul din Centru, vizavi de firma Servicii funerare, dominată de oferta „Vindem sicrie în leasing!“, Costel Tilică povestea tovarăşilor de masă – aceiaşi de vreo lună încoace – despre luptele cu tauri, despre Flamingo şi despre bascii care puneau la cale atentate. Îl uimise cel mai tare ce se întîmpla cînd lăsai din greşeală o servietă sau o poşetă pe scaunul de la restaurant, la plecarea din local. N-apucai să deschizi uşa că şi dădeau fuga după tine toţi ospătarii, zicîndu-ţi să vii şi s-o iei, îngroziţi la gîndul că putea fi o bombă. Dacă observau mai tîrziu, după ce tu ajunseseşi deja la metrou sau la autobuz, atunci servieta uitată era pipăită de roboţii Direcţiei Antitero şi, dacă nu se descoperea în ea explozibil, era dusă cu alai la Poliţie, de unde o primeai înapoi cu mulţumiri că n-ai pus în ea o bombă.
Tare impresionat de obiceiul ăsta spaniol, dar şi tare mîndru că el, Costel Tilică, din Vintileasa Deal îl încercase, Costel Tilică hotărî să-l verifice şi în România.
Drept urmare, se şterse la bot de cîteva serviete, lăsate dinadins pe scaun pentru a vedea dacă ospătarii dau fuga după el.
În loc să alerge şi să-l cheme s-o ia, ospătarii abia aşteaptau să-l vadă ieşit din local, ca să înhaţe servieta!
*
Iepuri de crescătorie
Ştefăniţă Lefterache a furat 17 iepuri de la o crescătorie experimentală din Păltineasa.
Pe doi dintre aceştia i-a tăiat şi i-a mîncat fripţi pe plită.
Cinci au reuşit să fugă printr-o evadare la care au avut complice pe Duţulache, dulăul lui Ştefăniţă. Cîinele, impresionat de soarta tragică a iepurilor a deschis cuşca dînd cu laba în lacătul care ţinea uşa închisă.
Restul iepurilor, Ştefăniţă a încercat să-i plaseze unei grădiniţe speciale din Bucureşti care achiziţiona animale mici, plăpînde, pentru a-i obişnui încă de pe acum pe viitorii capitalişti sălbatici, să fie omenoşi cu angajații, și așa nefericiți pentru că erau exploatați.
*
Leacuri moștenite
Saftei Iloiu din Vintileasa Vale i s-a dus faima în tot județul pentru leacurile a căror reţetă o ştie doar ea, moştenire de la mamă, care le învăţase de la mamă, şi aşa mai departe în sus, spre Izvorul Vremii, pînă la o strămoaşă turcoaică, ajunsă în sat travestită în ienicer.
Cei din Vintileasa zic unor astfel de leacuri:
Leacuri băbeşti.
Cei de la oraş le zic medicamente naturiste.
Printre leacurile care i-au adus Saftei glorie, dar şi bani, bani mulți, evident, se numără şi Băutura împotriva viselor urîte.
Se ştie ce înseamnă un vis urît, mai ales pentru o persoană delicată.
Deşi ştie c-a fost vorba doar de un vis, persoana respectivă se trezeşte dimineaţa izbită de o stare proastă, care-i strică toată ziua.
Băutura Saftei Iloiu făcea să visezi pe dos ceea ce încercaseşi în timpul nopţii. După ce o dădeai pe gît, cădeai într-un somn adînc, nu mai lung de cîteva minute, pe parcursul căruia visai din nou visul de azi noapte, de data asta însă schimbat de la un capăt la altul. Monstrul care te luase în braţe, făcîndu-te să sari în sus din pat, zbierînd cît te ţinea gura, era acum o zînă plină de nuri, şăgalnică şi acoperită doar cu o pînză de muselină.
Să te tot ia în braţe!
Rîul de sînge gîlgîitor pe care trebuie să-l treci, vîrîndu-te în adîncimea lui pînă la brîu, pentru a atinge malul celălalt devenea în noul vis un rîu de lapte amestecat cu miere şi nu cu orice miere, ci cu miere din flori de salcîm.
*
Culesul viei
De mai mulți ani, la finele lui septembrie are loc deschiderea oficială a culesului viei.
De fiecare dată participă la eveniment, prin prezență activă într-o localitate din județ, alta de la un an la altul, Prefectul și Președintele Consiliului Județean. Participă împreună cînd la Putere se află partidul căruia îi aparține președintele Consiliului județean. În astfel de situații, președintele și prefectul sînt de aceeași culoare politică. În anii cînd alegerile au fost cîștigate de Opoziție, prefectul merge într-o localitate, iar președintele Consiliului județean, într-alta.
Pentru păstrarea veșnic vie a tradiției Festivitatea cuprinde, la loc de frunte, Culegerea primilor struguri de fete în costume naționale. După ce mînuțele lor delicate, făcute să le săruți cavalerește, ridicîndu-le pînă la buzele tale, piciorușele lor, descălțate, zdrobesc strugurii, ca pe vremuri, pentru a le scoate mustul.
Bărbații din delegația oficială se grăbesc să bea mustul produs de piciorușele junelor, care s-au spălat și s-au depilat și, mai ales, și-au pus cu acest prilej, bikini noi.
Bînd mustul din căni avînd pe fund stema județului, bărbații grohăie cu subînțelesuri deșucheate.