Pentru toamna anului cu pricina au fost aduse la mănăstirea din Munţi, nu departe de Vintileasa, Moaştele Cuvioasei Filofteia. Bucăţi din Cuvioasa se găsesc în mai multe locuri din lume. Nasul, de exemplu, şade într-o raclă de la Catedrala din Moscova. Partea cu unghia din degetul cel mare de la piciorul drept se găseşte la o mănăstire de pe Muntele Athos. Din cînd în cînd, însă, graţie unui efort ieşit din comun, cîte o mînăstire reuşeşte să strîngă bucăţile risipite prin lume şi să pună la dispoziţia credincioşilor, în premieră absolută, pe Cuvioasa Filofteia din cap pînă în picioare.
Fiecare bucată din Cuvioasa are proprietăţi miraculoase. Se înţelege că o Cuvioasă întreagă, care înseamnă mai multe bucăţi strînse într-un singur loc, înseamnă moaşte cu puteri miraculoase înzecite. Explicabil de ce vestea despre moaştele Cuvioasei Filofteia a avut un impact mediatic extraordinar. E drept că şi marketingul momentului a funcţionat fără cusur. Mănăstirea vîrîse bani grei în afacerea cu întreg trupul Cuvioasei. Se împrumutase chiar la o bancă, una special dedicată lăcaşurilor de cult creştin-ortodoxe cu sediul la Muntele Athos, punînd garanţie ceea ce făcuse faimoasă mănăstirea:
Minunea dinaintea furtunii.
Înainte de izbucnirea unei furtuni, pe cerul de deasupra mănăstirii apărea Sfîntul Ilie pregătindu-şi carul de foc:
Verifica roţile cu un ciocănaş în genul celor folosite la roţile trenurilor oprite în gară, îşi punea ochelarii de sudură care-i protejau ochii de flăcările stîrnite de trecerea carului.
Pentru a-şi scoate banii, mănăstirea avea nevoie de cît mai mulţi pelerini. Accesul la moaşte era gratuit, desigur, chiar dacă limitat în timp la maximum un minut, după care racla se închidea automat. Pelerinii aveau însă nevoie de masă şi cazare. Cum acestea erau în exclusivitate ale mănăstirii, banii ieşeau din preţurile triple la mîncare, băutură şi cazare în corturile special amenajate.
Firma de PR angajată de mănăstire se puse pe treabă. În scurt timp, potrivit contractului, din laptopurile echipei care comanda tema, ieşiră în lume clipuri publicitare, propuneri de interviuri, mese rotunde şi polemici, reportaje, afişe şi, mai ales, evenimente provocate. De cel mai mare succes se bucurară evenimentele provocate. Cînd luă sfîrşit îmbinarea Cuvioasei din bucăţile componente, televiziunile de ştiri se prăbuşiră în hăul unui Breaking news neîntrerupt. Azi noapte, se înregistrase o tentativă de spargere la mînăstire. Răufăcătorii intenţionau – spun surse din cadrul IGB – să fure Moaştele Cuvioasei Filofteia, cotate la bursa din New York, cu suma de un milion de euro. Anchetarea cazului a fost preluată de Direcţia de Investigaţii Criminale şi Terorism de pe lîngă Parchetul General. Surse politice susţin că Preşedintele se gîndeşte să convoace Consiliul de Siguranţă al Ţării. Evident, nu avusese loc nici o tentativă de jaf la mănăstire. Ce hoţ ar fi îndrăznit să fure pe Cuvioasa Filofteia? Era – ziceau unii – ca şi cum ai şterpeli sediul Scotland Yard din Londra. În orice clipă, cu o asemenea povară, riscai ca Dumnezeu să trimită un e-mail la cea mai apropiată secţie de Poliţie. Ştirea fusese însă fabricată în laboratoarele echipei de PR. Era una dintre acele ştiri pe al cărei impact puteai conta cu ochii închişi, fără a risca o clipă să te trezeşti cu o dezminţire stînjenitoare. În cazul de faţă mînăstirea n-avea cum să dezmintă. Nu de alta, dar chiar ea plasase ştirea pe fluxul unei agenții de presă, graţie unei redactoriţe care venea să se spovedească de Paşti. Pentru cei de la mănăstire, momentul spovedirii era aşteptat ca un eveniment ieşit din comun. Redactoriţa făcea mărturisiri complete despre cu cine s-a culcat, despre avorturile făcute de colegele sale, despre miş-maşurile la care se pretau vedetele postului. Călugării erau puşi astfel la curent cu întîmplări din show-bizz pe care un muritor de rînd nu le-ar fi găsit în veci în tabloidele cumpărate. Nici DIICOT nu putea să dezmintă. Ancheta pusă pe seama instituţiei nu făcea altceva decît să-i întărească prestigiul şi autoritatea în faţa concetăţenilor.
Clipurile publicitare fură şi ele la înălţime.
Mai toate se axau pe vindecările miraculoase ale celor care veneau la mănăstire ca să atingă Moaştele Sfintei Filofteia. Un clip înfăţişa un ins tăiat de tren în două bucăţi. Cele două bucăţi se iau de mînă, merg la mănăstire, ating Moaştele şi, evident, se unesc dintr-o dată în trupul viu al victimei.
Un alt clip – un succes răsunător pe piaţa publicităţii, locul întîi la Festivalul Noaptea devoratorilor de publicitate – surprindea doi inşi care fac sex fără prezervativ. Bărbatul se îmbolnăveşte de SIDA. Bună creştină, femeia îi sare în ajutor spunîndu-i unde să meargă pentru a se vindeca. Mai mult, îl însoţeşte pe bărbat la mănăstire, atinge şi ea Moaştele, după ce, în prealabil îşi face cruce. La sfîrşit, clipul ni-i înfăţişează pe cei doi mergînd la preot ca să-i cunune religios deşi pînă la contactul sexual nu se văzuseră niciodată.
În fine, pregătirile pentru Marele eveniment se încheiară. Mînăstirea nu reuşi să dea peste cotul Cuvioasei. Graţie medicilor de la Spitalul de arşi din Bucureşti se confecţionase un cot artificial care părea a fi de cînd lumea în braţul stîng al Sfintei Paraschiva.
Pentru oligarhi se construi o şosea specială, astfel încît să încapă pe ea orice marcă de jeep, iar pentru autorităţi, un helioport. Mînăstirea comandă 50.000 de sarmale, o sută de hectolitri de vin, dar şi o cantitate uriaşă de suveniruri: pixuri transparente, în interiorul cărora Cuvioasa se mişca în sus şi-n jos prin răsturnare, iconiţe de atîrnat la parbriz, cruciuliţe de aur pur, cutiuţe de lemn de mahon imitînd cutia în care se aflau moaştele.
Operaţiunea se dovedi un succes uriaş.
Potrivit contractelor încheiate cu posesorii de bucăţi din Cuvioasa, pelerinajul a început la 1 septembrie ora 0 şi s-a încheiat la 8 septembrie ora 0. Peste miezul nopţii de 7 spre 8 septembrie, nu se putea trece nici măcar cu o secundă.
În acest interval de timp moaştele au fost atinse de o jumătate de milion de persoane. Se ştia acest număr precis, graţie unui dispozitiv prin care trebuia să treacă orice pelerin. Fiecare dintre proprietarii de bucăţi urma să primească 5% din banii strînşi de mănăstire. Pentru asta se impune ca numărul de pelerini să fie stabiliţi cu o precizie milimetrică.
După ce trecea prin dispozitiv, pelerinul urca o scară de lemn alcătuită din cîteva trepte pentru a ajunge sus, la racla în care se afla închisă Cuvioasa Filofteia în întregimea sa. Racla era la rîndu-i închisă într-o cutie metalică, lăsînd pelerinului un soi de ghişeu prin care vîra mîna pentru a atinge racla. Cutia era păzită de cinci călugări tineri, cu înfăţişarea atletică, absolvenţi ai unei şcoli de karate.
La început, timpului de şedere în faţa raclei i-au fost acordate cinci minute. Cum însă coada se întindea pe cel puţin zece kilometri, îngrijoraţi că numărul celor care atingeau racla risca să se reducă, autorităţile mînăstireşti micşorară timpul de şedere la un minut. Ajungeai în dreptul găurii din geam, vîrai mîna, după ce în prealabil îi ardeai cîteva cruci zdravene, atingeai racla şi te puneai în mişcare.
Între 13 şi 14 se făcea o pauză pentru a schimba veşmintele Cuvioasei, care asuda abundent sub miile de priviri evlavioase. În tot acest timp se verifica şi cît de tare se tocise lemnul raclei pentru a stabili dacă nu era cumva nevoie de o înlocuire.