Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 317, anul II, luni, 12 iulie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Așa cum am prevăzut, Conferința Națională a FDSN s-a desfășurat într-o atmosferă de un izbitor festivism mecanic, amintind într-un fel de atmosfera congreselor și conferințelor răposatului partid comunist. Răutăcioșii au mers pînă la a susține că, de fapt, am avut de-a face cu cel de-al XV-lea Congres al PCR. Deși au fost numeroase puncte în care s-ar fi putut ivi controverse, acestea au fost ocolite cu abilitate. Naționalist-comuniștii din partid au dorit să introducă în noua denumire și precizarea de Național. Poziția lor s-a limitat însă la expunerea de la tribună. În final, deși a fost adoptată denumirea propusă de organizatori, cea de Partidul Democrației Sociale, adepții Naționalului n-au făcut scandal. Comportarea lor a fost de o cumințenie exemplară. De o cumințenie exemplară a fost, de altfel, și comportarea tuturor delegaților. Statutul partidului a fost distribuit în sală sub titlul Statutul Partidului Democrației Sociale. O asemenea siguranță a organizatorilor ar fi trebuit să-i revolte pe delegați. Aceștia n-au schițat însă nici un gest. Au votat, ascultători, denumirea stabilită de Consiliul Național, impusă partidului, potrivit unor știri, de însuși președintele Ion Iliescu. Am fi nedrepți dacă am pune numai pe seama PDS atmosfera de puternic convenționalism festivist a reuniunii naționale. Și alte partide (PNȚCD, PD-FSN, PRM, PSM) au avut întîlniri pe țară la fel de lipsite de orice surpriză. În cazul acestor partide, caracterul rutinier și-a avut cauza în unitatea internă. Inexistența unor divergențe politice serioase, autoritatea de necontestat a șefilor au făcut ca reuniunile naționale ale acestor partide să fie o simplă formalitate.
În cazul PDS, lucrurile stau net diferit. Festivismul Conferinței Naționale a partidului și-a avut cauza tocmai în divergențele interne care îl animă. Fostul FDSN se află într-un moment greu al existenței sale. Guvernul său a eșuat lamentabil. Incapabil să ducă o politică fermă, coerentă, el e atacat azi din toate părțile. Scandalul corupției
i-a slăbit puternic autoritatea. Necesitatea unei împărțiri de către fostul FDSN a puterii cu opoziția, prin formarea unui guvern de uniune națională, e azi deja o axiomă. Simțind aceste lucruri, opoziția a trecut la un atac concentrat. A încercat să introducă o nouă moțiune de cenzură, și-a afirmat disponibilitatea de a prelua singură guvernarea, a redactat și publicat un program de ieșire din criză. În aceste condiții, dezvăluirea unor fisuri în partidul de guvernămînt ar fi însemnat, practic, dezastrul. Incontestabil, liderii PDS sunt conștienți că, la un moment dat, vor trebui să împartă puterea cu opoziția. La negocierile pentru aceasta, ei trebuie să se înfățișeze însă ca lideri ai unui partid puternic, unit și solid. Numai așa ei ar putea obține cea mai mare parte a tortului.
Conștienți de acest lucru, liderii fostului FDSN au trecut peste divergențele care îi separă, dîndu-și mîna pentru a oferi țării, celorlalte partide politice imaginea propagandistică a unui partid disciplinat, în care nu există nici un conflict. Obsesia unei anumite imagini explică, printre altele, și indignarea conducerii PDS împotriva felului în care Televiziunea a prezentat lucrările Conferinței Naționale. Dacă în ce privește faptul că Televiziunea trebuia să transmită știrea despre deschiderea Conferinței Naționale a FDSN înaintea celei privind adoptarea de către CDR a unui program de guvernare (în definitiv, reuniunea pe țară a partidului de guvernămînt e un eveniment care le depășește în importanță pe altele), sunt de acord, în ce privește felul cum trebuia relatat nu sunt de acord. Ca organ de presă, Televiziunea avea dreptul să prezinte despre reuniunea acestui partid imaginea pe care a găsit-o ea de cuviință și nu imaginea pe care și-au dorit-o liderii.
Contrar iluziilor încercate de liderii PDS, imaginea propagandistică a Conferinței Naționale va adînci divergențele interne. Abordarea cu îndrăzneală, în cadrul reuniunii naționale, a pozițiilor diferite din interiorul partidului ar fi dus la o clarificare de proporții. O clarificare absolut necesară pentru ca PDS să devină un partid în toată puterea cuvîntului. Evitarea obsesivă a controverselor, accentul pus pe unitatea de paradă, preferința pentru festivismul propagandistic n-au făcut decît să amîne primejdios această clarificare. Fostul FDSN a rămas mai departe o masă amorfă. Din Conferința sa națională, el a ieșit nu mult mai puternic, ci mult mai slăbit.
