Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 293, anul II, sîmbătă, 12 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
În ediţia de prînz, de ieri, a Evenimentului zilei scriam că scena noastra politică e martora unei mişcări extrem de interesante. E vorba de o schimbare de tactică a opoziției față de alianţa FDSN şi a lui Ion Iliescu cu forţele politice extremiste, cu Partidul România Mare îndeosebi. Chestiunea fiind destul de importantă nu numai pentru viata noastră politică, dar şi pentru viața întregii țări, merită să insistăm asupra ei. Că există o asemenea schimbare ne-o arată cîteva din iniţiativele din ultimul timp ale opoziţiei. Astfel, din cîte s-a văzut, Convenţia Democratică şi FSN au lansat o întreagă campanie împotriva extremismului politic. Cele două incidente grave din Parlament (bătaia dintre Corneliu Vadim Tudor şi Aristide Dragomir, ieşirea iresponsabilă a senatorului Gheorghe Dumitraşcu), publicarea listei negre de către PRM au dat opoziției prilejul de a evidenția încă o dată primejdiile conținute în existenţa extremismului politic. Cu puţin timp în urmă, violenţele lui Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Gheorghe Dumitraşcu ar fi fost folosite de către opozitie pentru a lansa un nou atac la adresa FDSN şi a lui Ion Iliescu. Potrivit unei scheme îndelung verificate după septembrie 1992, FDSN şi Ion Iliescu ar fi primit acuzaţia că nu întîmplător s-au aliat cu extremiştii de sorginte naţionalist-comunistă. Nu de alta, dar cine se aseamănă se adună. Acum însă lucrurile stau altfel. FDSN şi Ion Iliescu sînt avertizaţi de pericolul pe care îl reprezintă pentru imaginea lor internă şi internațională alianţa cu nişte iresponsabili.
Schimbarea de tactică e mai mult decît limpede. Înainte vreme se susţinea că această alianţă e naturală. Acum se sugerează că ea e artificială, forțată. Opoziţia lasă să se înţeleagă astfel că FDSN şi Ion Iliescu au puține lucruri comune cu forţele politice extremiste. În acelaşi timp, opoziţia recunoaşte, fără să vrea, că în crearea alianţei dintre FDSN și extremiştii naţionalist-comunişti are şi ea o responsabilitate. Dacă ar fi acceptat, în toamnă, să participe la guvernare alături de FDSN, mai mult ca sigur această alianță n-ar fi existat. Se vede limpede de aici că opoziţia trimite un semnal în directia FDSN şi a preşedintelui Ion Iliescu. Deplîngerea alianței artificiale cu forţele politice extremiste e o declarație mascată că acum, spre deosebire de momentul imediat postelectoral, ea e gata să încheie o alianță cu FDSN, mai precis cu gruparea moderată din acest partid. O alianţă mult mai adecvată decît cea de acum condiţiilor interne și internaţionale în care evoluează România.
Sub acelaşi semn, al unei mîini întinse FDSN şi lui Ion Iliescu, stau și aprecierile din ultimul timp ale situaţiei din partidul de guvernămînt. Formaţiune politică eclectică, FDSN are în rîndurile sale un procentaj de extremişti. Senatorul Gheorghe Dumitrașcu e unul dintre aceştia. Altădată, existenta iresponsabililor politici din FDSN ar fi fost exploatată de opoziţie pentru a eticheta întregul partid ca fiind naţionalist-comunist. Acum se poate constata o nuanţare extrem de importantă. Referindu-se la FDSN, diferiți lideri ai opoziției simt nevoia să-l identifice nu cu gruparea extremistă din cadrul lui, ci cu gruparea moderată, condusă de Adrian Năstase. Aprecierile pozitive făcute la adresa acestuia din urmă, declarațiile potrivit cărora în FDSN ar exista forţe cu care s-ar putea colabora sînt bune exemple în acest sens. Prin această nouă tactică, opoziția realizează un dublu scop. Pe de o parte, ea trimite către FDSN o invitație subtilă de a se debarasa de extremiştii din rîndurile sale, pe de alta, că sprijină discret gruparea Adrian Năstase.
Schimbarea de tactică a opoziției nu-şi are temeiul într-un capriciu conjunctural. Ea pleacă de la constatarea că tactica de pînă acum – cea a abordării globale lipsite de nuanţare a FDSN şi a lui Ion Iliescu – s-a dovedit greșită. Din septembrie 1992 şi pînă acum, FDSN şi Ion Iliescu au avut poziții contradictorii fată de reformă, față de democraţie, față de intrarea noastră în Europa. Opoziţia le-a etichetat însă pe toate, în bloc, drept neocomuniste. Această tactică a dus la întărirea forțelor conservatoare din FDSN şi din jurul preşedintelui Ion Iliescu. Abordarea diferenţiată a FDSN şi a poziţiilor lui Ion Iliescu va determina, în mod inevitabil, întărirea forţelor moderate din FDSN şi din jurul lui Ion Iliescu. Aprecierea poziţiilor pozitive ale FDSN şi ale preşedintelui va încuraja partidul de guvernămînt şi pe Ion Iliescu să meargă pe drumul reformei şi al democraţiei. Lucru care nu poate fi decît pozitiv atît pentru opoziție, cît şi pentru ţară.
