Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 275, anul II, vineri, 21 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Dl Mircea Bulgaru, directorul Institutului de Economie Agrară, e coordonatorul unei ample anchete sociologice realizate de un grup de cercetători de la Institutul de Economie şi Sociologie Rurală. Ancheta, ale cărei concluzii le-am citit cu mare interes, pentru că ele fac o excepţională radiografie a agriculturii din România de azi, demonstrează, printre altele, un lucru surprinzător. În condițiile noului regim de proprietate şi ale unui sistem liberalizat de distribuire a producţiei, stocul de grîu din gospodăriile populației a înregistrat în ultimii trei ani creşteri importante. La sfîrşitul anului 1992, stocul de grîu existent, în medie, la o familie de ţărani a crescut, față de 1990, de 1,8 ori. Concluzia studiului e de o extraordinară semnificaţie politică. Legea fondului funciar, unul din cele mai spectaculoase momente ale reformei, a fost făcută harcea-parcea de tot felul de lume. Ea a fost considerată drept cauza unui imens dezastru al agriculturii româneşti. Iată însă că un studiu de competenţa celui realizat sub conducerea dlui Mircea Bulgaru ne demonstrează contrariul. După un recul mai mult decît explicabil, producția de grîu a început să crească. Noul sistem de proprietate în agricultură îşi arată roadele. Și asta, în condițiile în care aplicarea Legii întîrzie în multe locuri din ţară, proprietarii țărani nu beneficiază de înlesniri de la stat, de îngrăşăminte, de maşini agricole.
Concluzia studiului are însă şi o deosebită însemnătate practică. Aşa cum arată și Nota cu privire la oportunitatea importului de grîu în anii 1990-1993, nota realizată de dl Mircea Bulgaru şi publicată în ediţia de prînz de ieri a Evenimentului zilei, deşi producția grîu autohton a crescut treptat-treptat, guvernele Roman şi Stolojan au dus o politică de importare a grîului. În anii 1990-1992, au fost aduse din străinătate circa 1,8 milioane tone de grîu, ceea ce a golit vistieria țării de peste 260 milioane de dolari. Aceste importuri au provocat grave prejudicii agriculturii româneşti. În timp ce bieţilor ţărani le putrezea grîul în hambare, cele două guverne au vîrît mîna în valuta țării şi au importat însemnate cantităţi de grîu. Guvernul Nicolae Văcăroiu a continuat această politică bizară. Astfel, deşi aşa cum arăta Nota, la sfîrşitul anului 1992 stocul disponibil de vînzare la grîu era de peste un milion de tone. Ministerul Agriculturii şi Alimentației decide, pentru 1993, un import de circa 930 mii tone de grîu, adică de peste 150 milioane de dolari, fără a mai lua în calcul dobînzile la creditele respective. Alarmat de această nouă jefuire a statului român, dl Mircea Bulgaru se bate din răsputeri pentru a atrage atenția că importul trebuie stopat şi că Ministerul trebuie să-şi îndrepte privirile către stocul de un milion de tone existent în hambarele ţării. Domnia-sa trimite note Ministerului Agriculturii şi Alimentației, participă la curajoasa anchetă TV a dnei Camelia Robe privind afacerea grîului. Pentru o asemenea poziţie, pe care nu mă sfiesc a o numi patriotică, ar fi fost normal ca dl Mircea Bulgaru să fie chemat şi felicitat de către primul-ministru. Iar ministrul agriculturii şi alimentației, destituit. Ei bine, lucrurile s-au petrecut invers. Nu dl Ioan Oancea a fost destituit, ci dl Mircea Bulgaru! Dincolo de felul în care a fost făcută – adică pe şest, fără ca omului să i se arate ce a greşit – demiterea dlui Mircea Bulgaru din funcţia de director al Institutului de Economie Agrară are însă şi un aspect politic.
Alături de denunţarea corupţiei, un moment dominant al campaniei FDSN şi a aliaţilor săi de stînga – PRM, PSM, PUNR – l-a reprezentat critica importurilor masive făcute de guvernările Roman şi Stolojan. Aceste importuri au fost complet inutile! – strigau pe la toate răspîntiile agenții electorali ai dlui Ion Iliescu, ai FDSN şi ai aliaţilor săi de stînga. Era mult mai bine dacă ne-am fi preocupat de economia autohtonă, ale cărei produse rivalizează cu multe dintre lucrurile importate din Occident. FDSN şi aliaţii săi au ajuns la putere. Luînd în serios promisiunile lor electorale, ne-am fi aşteptat ca importurile să fie făcute cu mai multă chibzuinţă. Ne-am fi aşteptat ca în cazul grîului, de exemplu, guvernul Nicolae Văcăroiu să stopeze importurile şi să se preocupe de achiziționarea stocului existent în gospodăriile ţărăneşti. Aşteptare zadarnică, Guvernul nu numai că n-a stopat importul de grîu, dar, mai mult, l-a demis pe cel care a cutezat să atragă atenţia asupra gravelor consecințe ale neglijării grîului autohton. Mafia la nivel înalt şi-a spus din nou cuvîntul. Ea a făcut o nouă victimă.
