Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 260, anul II, marți, 4 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Fierberea națională, cum s-ar putea numi starea de spirit existentă în prezent la scara întregii ţări, a abătut atenţia de la un fapt cu deosebite consecinţe şi semnificații: numirea ca subprefect de Cluj a dlui Liviu Medrea, fost viceprimar PUNR, mîna dreaptă a mereu agitatului domn Gheorghe Funar. În nebunia pe care o reprezintă grevele izbucnite pretutindeni, interminabilul dialog guvern-sindicate, zvonurile aţîţătoare, nu ne-am dat seama că numirea dlui Liviu Medrea este o nouă şi strălucită piesă la zestrea istorică de gafe ale guvernului Nicolae Văcăroiu.
Mizilul a devenit legendar printr-un personaj de ficțiune: Leonida Condeescu, primarul din schiţa lui Caragiale „O zi solemnă“. Din cîte se ştie, personajul lui Caragiale se defineşte prin faptul că risipeşte o energie colosală pentru a-şi îndeplini o ambiţie ridicolă. O strădanie bezmetică, un travaliu uriaş pentru ca acceleratul Bucureşti-Berlin să oprească şi la Mizil. Clujul a devenit însă legendar printr-un personaj real. Tot primar şi tot activ pînă la epuizare. Numele lui: Gheorghe Funar. Istoricele iniţiative ale primarului de Cluj sînt ştiute de toată lumea. Indiscutabil, ele vor intra în legendă. Ce nu ştie însă toată lumea e faptul că aceste iniţiative ar fi putut să fie mult mai multe şi mult mai răsunătoare. Din nefericire pentru satiricii prezentului şi viitorului,
care-şi găsesc şi îşi vor găsi în neastîmpărul dlui Gheorghe Funar o sursă de comic inepuizabilă, iniţiativele primarului de Cluj au fost mereu temperate de Prefectură. Fantezia debordantă dlui Gheorghe Funar a fost mereu contracarată de realismul şi luciditatea prefectului de Cluj: dl Grigore Zanc. În numeroase rînduri, prefectul FDSN – pentru că dl Grigore Zanc reprezintă la Cluj partidul de guvernămînt – a suspendat decizii aberante, complet ilegale sau complet primejdioase politic, ale dlui Gheorghe Funar. Ideal ar fi fost ca dl Grigore Zanc să suspende nu o iniţiativă sau mai multe ale dlui Gheorghe Funar, ci pe dl Gheorghe Funar însuşi. O măsură ideală pentru toți: pentru partidul de guvernămînt, căruia primarul de Cluj îi dă dureri de cap internaţionale, pentru Cluj, pe care dl Gheorghe Funar îl pune în situații stînjenitoare, pentru ţară şi chiar pentru dl Gheorghe Funar însuşi. Lipsit de instrumentul permanentei sale compromiteri, adică de primărie, dl Gheorghe Funar ar mai avea ceva şanse să se reabiliteze. Din nefericire, dl Grigore Zanc nu a putut şi nu poate face aşa ceva. Și dintr-un raţionament foarte simplu. Dl Gheorghe Funar e preşedintele PUNR. PUNR face parte din coaliţia guvernamentală. De sprijinul său depinde supravieţuirea actualului guvern. Dacă dl Grigore Zanc ar încerca să-l suspende pe dl Gheorghe Funar s-ar putea ca PUNR să se supere şi să-şi retragă sprijinul parlamentar dat guvernului. Guvernul ar putea să cadă. Guvernul numeşte însă prefecţii. E de presupus, aşadar, că noul guvern l-ar schimba pe dl Grigore Zanc. Suspendîndu-l pe dl Gheorghe Funar, dl Grigore Zanc ar risca să se suspende pe el însuşi. Prefectul de Cluj e absolvent de Filosofie. În această calitate, domnia-sa a făcut, în anul întîi, logică aristotelică. Ştiind aşadar să raționeze, domniei-sale nici nu i-a trecut prin cap să-l suspende pe primar. S-a mulţumit să-l tempereze, suspendîndu-i anumite iniţiative.
Numirea domnului Liviu Medrea în postul de subprefect strică acest echilibru care făcuse ca la Cluj, în ciuda nebuniilor puse la cale de primar, să se păstreze o oarecare stabilitate. Cu un om de-al său la prefectură – și încă nu unul oarecare, ci chiar mîna sa dreaptă –, dl Gheorghe Funar nu mai are a se teme de nimic. Fantezia sa nu va mai cunoaște hotare. Ne putem aștepta astfel la noi şi strălucite decizii ale primarului de Cluj. Decizii care, neîndoielnic, vor da bătăi de cap nu numai paşnicilor locuitori ai urbei, dar şi guvernului obsedat la ora actuală de intrarea în Europa. Şi-uite aşa, ca să ne exprimăm în limbajul colorat al dlui prim-ministru, guvernul îşi bate singur cuie în talpă.
