Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 241, anul II, vineri, 9 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Criza de inspirație a guvernului Văcăroiu e o realitate tot mai limpede. Pe zi ce trece, probleme grele, insurmontabile aproape, se abat pe capul dlui prim-ministru. Răspunsul dat de guvern acestei avalanşe de probleme mărturiseşte o profundă criză de inspirație. Cînd spun aceasta nu mă refer la faptul că dl prim-ministru crede că vizitele de lucru în uzine şi pe ogoare pot constitui un mijloc de oprire a dezastrului economic. Nu mă refer nici la faptul că dna Doina Jalea, purtătoarea de cuvînt a guvernului, a găsit de cuviință, într-o recentă întîlnire cu jurnaliştii, să pună bîlbîielile cabinetului Văcăroiu pe seama faptului că presa nu lasă guvernul să lucreze. Aş vrea să mă refer, vorbind de criza de inspirație a guvernului, la un domeniu în care pînă nu demult actualii cîrmuitori ai ţării erau de neîntrecut: diversiunea. Ce diversiuni erau altădată, prin ’90, prin ’91! Cîtă inspirație a presupus ideea de a aduce, în 28 ianuarie 1990, împotriva demonstranţilor de opoziție nu armata, nu poliția, ci tocmai masele muncitoreşti! Mai putea spune cineva, pe plan intern şi extern, că noua putere reprimă manifestațiile paşnice? Fireşte că nu. Cei cărați pînă la București cu autobuzele statului pentru a împrăştia mulțimea din Piața Victoriei erau oameni ai muncii. Chit că ei mînuiau nişte bîte zdravene! Acum însă diversiunile au decăzut rău de tot. Unele sînt atît de grosolane încît li se vede de la distanţă punerea la cale. Şi populația, spre deosebire de altădată, nu mai cade în capcană. Altele, în schimb, sînt atît de absurde, încît văzîndu-le te pufneşte rîsul.
Una dintre acestea e diversiunea pusă la cale miercuri noaptea de Televiziunea română. Spre surpriza noastră, la ediția a doua a Actualităţilor, Televiziunea română a binevoit să întrerupă lungul şir de oglindiri ale vieții şi activității dlui prim-ministru şi ale dlui preşedinte pentru a prezența pe larg conferință de presă a Confederației sindicale Henry Coandă. Nu de dragul mişcării sindicale a făcut asta Televiziunea. La acest capitol lucrurile sînt clare. Cîtă vreme mișcarea sindicală nu aplaudă şi nu strigă ura!, la permanenta înrăutățire a vieții salariaților, ea nu va beneficia de larga generozitate a Televiziunii. De această generozitate se bucură doar instituțiile care dau din cap aprobativ la tot ce face şi gîndeşte guvernul Văcăroiu. Televiziunea a acordat un important spațiu respectivei conferințe de presă, pentru că, în cadrul ei, dl Mircea Popa, recent îndepărtat din conducerea Federaţiei Sindicale Frăţia, a lansat o bombă: SRI urmăreşte fuziunea dintre Frăţia şi CNSLR cu scopul amplificării marşurilor, mitingurilor şi grevelor, care ar putea conduce la răsturnarea cabinetului Văcăroiu şi la instalarea unui guvern de opoziție! Pînă acum, apanajul aberațiilor prezentate drept descoperiri senzaționale aparţinea lui Corneliu Vadim Tudor. El ne obişnuise cu practica de a ne dezvălui, la conferințele de presă ale PRM sau la şedinţele Senatului, scenarii puse la cale de forțe oculte pentru a răsturna guvernul şi pe președintele Ion Iliescu. Lui Corneliu Vadim Tudor i se adaugă acum, pe deplin meritat, dl Mircea Popa. Oricît de mult am crede noi în scenarii, e greu de presupus că dlui Virgil Măgureanu, pînă acum demn slujitor al dlui lon Iliescu, i-a putut trece prin cap să răstoarne guvernul. Și nu oricum, ci prin intermediul mişcării sindicale. Şi nu pentru a aduce la putere un alt guvern FDSN, ci un guvern de opoziție.
Dezvăluirea făcută de dl Mircea Popa e o pură fantezie. Cu toate acestea, Televiziunea s-a grăbit s-o prezinte pe larg. Lucru şi mai de mirare, instituția condusă de dl Paul Everac n-a pregetat, difuzînd aberația dlui Mircea Popa, să pună SRI-ul într-o lumină proastă. Să fi fost Televiziunea fascinată de spectaculozitatea ştirii? Să fi dat ea în boala senzaţionalismului cu orice preț? Să se fi supărat Televiziunea atît de tare pe SRI încît să-şi permită a difuza o știre compromițătoare pentru dl Virgil Măgureanu? Nici vorbă. Ne aflăm, din nou, ca şi altădată, în faţa unei diversiuni. Sindicatele pregătesc ieşirea oamenilor în stradă. Şi ce alt lucru i-ar putea opri pe oameni să urmeze îndemnul sindicatelor decît dezvăluirea că totul e pus la cale de SRI? Numai că de astă dată ne aflăm în faţa unei diversiuni de tot hazul. Ce om normal de la Nistru pîn’ la Tisa ar putea crede că SRI-ul a ajuns atît de rău încît să lucreze pentru ca oamenii să iasă în stradă împotriva unui guvern adus la putere, printre altele, şi cu sprijinul SRI? Hotărît lucru! Guvernul traversează o profundă criză de inspirație pe toate planurile. Inclusiv pe cel al diversiunii.
