Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 238, anul II, marți, 6 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Mult timp după alegerile din mai 1990 a fost limpede că presa regimului Iliescu nu se va putea bucura de semnăturile unor personalități intelectuale de prestigiu. Azi şi Dimineața, pe atunci înfrățite sub semnul alianţei de nezdruncinat Roman – Iliescu, abia dacă puteau să smulgă colaborarea unor mediocrități autohtone. În criză de autorități morale şi intelectuale, cele două publicații au apelat atunci la tot felul de necunoscuți din străinătate, necunoscuţi drapaţi însă sub titluri pompoase. Articolele acestora? Propagandă neocomunistă mediocră, îndulcită cu frișca limbajului teoretic de specialitate. Unul dintre acești autori necunoscuți a fost un domn care a semnat în Azi şi Dimineaţa sub numele de prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania. De la o vreme însă, semnătura celui devenit doctor – într-o ţară în care a obţine titlul de doctor e mult mai uşor decît a obține buletin de identitate – a început să apară tot mai rar în Dimineata, după ce dispăruse de tot din Azi. Părea că redacția, într-o criză de luciditate, îşi dăduse seama că insistentul autor, care nu-şi găsise alt loc de afirmare decît o publicație românească de tiraj confidențial, nu-i făcea nici un serviciu. Cînd tocmai îl credeam pe dl profesor plecat pentru totdeauna din presa românească, Agenția Națională de Presă ROMPRES ne face o surpriză: buletinul cotidian editat de agenţie sub titlul Puncte de vedere, buletin care se distribuie, contra cost, publicațiilor, instituţiilor politice şi ambasadelor interesate, îl tipăreşte pe dl Viorel Roman cu articolul „Antiromânismul“.
Oricîtă stimă am avea pentru gazetarul care e Neagu Udroiu, directorul agenţiei, nu putem să nu ne întrebăm asupra raţiunii care a stat la baza publicării acestui articol în buletinul Puncte de vedere. Acest buletin reproduce, de obicei, puncte de vedere difuzate de marile agenții de presă. Interesul pe care-l stîrneşte el se întemeiază pe faptul că putem lua astfel cunoştinţă de pozițiile marilor agenții de presă asupra unor teme şi subiecte internaționale de mare actualitate. La articolul dlui Viorel Roman nu e menționată agenţia de presă care l-a difuzat. Ce putem crede de aici? Că dl profesor a trimis ROMPRES-ului un punct de vedere al domniei-sale. Dacă e aşa, atunci agenţia noastră națională, hrănită de la buget, a comis un abuz. Dl profesor Viorel Roman e un autor ca oricare altul. Ce motiv ar fi ca punctul de vedere al domniei-sale să fie publicat într-un buletin al ROMPRES-ului alături de punctele de vedere ale unor mari agenții ca REUTERS, AFP, ANSA?
Abuzul devine însă aberaţie în clipă cînd citim articolul dlui Viorel Roman. Ce susține colaboratorul ROMPRES-ului? Nici mai mult, nici mai puțin decît că în România de azi „nu numai geografic, dar și spiritual, avem de-a face cu două lumi, cu două orientări politice distincte“. Credeți că aceste lumi sînt comunismul şi anticomunismul? Nici vorbă! În viziunea dlui autor, ele sînt următoarele: „Pe de-o parte, forțele raţionalismului occidental, din care fac parte evreii, maghiarii etc., și, pe de altă parte, românii ortodocși majoritari, care sînt astăzi obligați să se adapteze unui sistem de norme străin lor“. Nu e nevoie de prea mare pricepere analitică pentru a-ți da seama că articolul dlui Viorel Roman, intitulat „Antiromânismul“, e de un violent antiromânism.
Ce altceva decît antiromânism e să afirmi că „maghiarii, la fel de orientați ca şi evreii, spre Occident, sînt în prima linie la aplicarea reformei, privatizării, la deschiderea spre Occident“? Ce altceva decît antiromânism e să afirmi, cu o seninătate ce nu poate veni decît din turmentare, că în România de azi „lupta pentru ocuparea unui loc la masa cu tot mai puține bucate a devenit nemiloasă, în numele etniei şi al religiei“. Ne indignăm – și pe drept cuvînt – cînd vreun jurnalist străin ne înfăţişează ca pe nişte sălbatici, gata să ne mîncăm între noi pentru o halcă de carne. Ce să spunem despre acest articol, apărut într-un buletin editat de ditamai Agenția de Presă a României, care ne propune imaginea unei ţări în care etniile şi religiile se sfîşie între ele pentru ocuparea unui loc la masa cu bucate? Culmea aberaţiei e atinsă însă în finalul articolului. Aici, autorul afirmă deodată, ca trezit din somn, că „maghiarii caută încă, prin autonomie, să se rupă de mizeria ce se întrezăreşte“. Şi noi care credeam că stindardul autonomiei maghiarilor e o pretenție absurdă a UDMR! Iată această pretenție justificată de un buletin editat de ROMPRES! De un buletin care ajunge la ambasadele străine de la Bucureşti.
