Bacalaureatul fusese precedat în acel an de o avalanșă de zvonuri. Prăvălită peste țară, avalanșa îi zăpăci pe toți: profesori, directori, inspectori școlari, prefecți, primari, părinți și elevi. Pe primii, pentru că zvonurile anunțau un salt înspăimîntător în perfecționarea mijloacelor de copiere la Bacalaureat. Prin studiourile Tv, frecventate de oameni care citeau wikipedii, se făcea comparația cu inventarea tunului, care făcuse inutile zidurile cetăților, pînă atunci insensibile la arme și săgeți, și pusese capăt Evului Mediu. Pe cei din ultima categorie – părinți și elevi – ,pentru că zvonurile îi prăbușiră într-o căutare disperată de astfel de mijloace. Se înțelege că pe primii zvonurile îi puseseră la lucru pentru a găsi mijloacele de contracarare a tehnicilor de copiere. Se spunea, de exemplu, că un cercetător australian inventase privirea care vedea, dincolo de subiectul scris pe coala albă, întreaga coală umplută cu tratarea subiectului pe cîteva pagini format A4.
Zvonurile creaseră o adevărată isterie în materie de contracararea copierii.
La Școala din Vintileasa Centru, la examenul de evaluare națională, fiecare elev venise cu o sticlă de apă minerală carbogazoasă Dorna. Nu, nu-i loviseră dorul după apa minerală și se apucaseră să cumpere de la unul dintre numeroasele minimarketuri (în Vintileasa erau vreo două sute, deschise peste tot, de la camera în care se ținea pe vremuri zestrea fetei pînă la grajdul din care Joiana lipsea de vreo cîțiva ani, după ce fusese tăiată pe ascuns într-o noapte). Chiar în centrul Vintilesei, pe terenul viran care găzduise pe vremuri Scrînciobul satului, firma Dorna amenajase un punct de desfacere publicitară. Sticla de apă minerală se dădea pe gratis împreună cu un desfăcător de sticle de șampanie care te scutea, grație unui tîlc ascuns, de bubuitura de rigoare. Toți elevii în trecere pe acolo luaseră sticla de apă minerală. Nu ca să bea din ea pe parcursul examenului, ci pentru a o aduce acasă, să se laude mamei c-a făcut rost de ceva pe gratis.
Primăria cumpărase, cu fonduri europene, în cadrul Programului Transparență cît cuprinde, o instalație de camere video care supravegheau comuna. Practic, în sala de ședințe a Consiliului local, desființată prin hotărîre de Consiliu, se instalaseră zece plasme, pe care Guriță Schiopu, paznicul primăriei urmărea tot ce se întîmplă în sat. Supraveghetorul, cum fusese definit Guriță Schiopu, surprinsese pe una din plasme în HD, pe primar ieșind pe furiș de la o cumnată al cărei bărbat era plecat în Italia. A doua zi, cînd primarul intră în sediu, îl întîmpină zîmbetul echivoc al lui Guriță Schiopu. Bietul om voise să-i intre primarului pe sub piele sugerîndu-i că era viril nevoie mare. Însă primarul văzu în asta posibilitatea unui scandal pe facebook. Desființă instalația și, cu acest prilej, și postul lui Guriță Schiopu, nu numai de supraveghetor, dar și de paznic.
Alarmată de informațiile primite de la Primărie, conducerea școlii bănui că sticlele erau un mijloc modern de copiere. Profesorilor li se ordonase să verifice recipientele. Și-n alte locuri din țară se semnalase prezența masivă a sticlelor de apă minerală. În întreaga țară examenele fură suspendate pînă cînd nu se verifica, luată la întîmplare, o sticlă de apă minerală prin examen electronic.
Rezultatul produse descumpănire.
Sticla de apă minerală era ceea ce scria pe etichetă:
Un recipient de apă minerală Dorna.
Dorna, nici măcar Perrier, apă minerală de import și prin asta suspectă din start.
Prin ce putea înlesni copierea?
Răspunsul veni după ce un profesor întrebă neoficial o elevă cu care era în schimb de pupici pe facebook.
Aceasta îi mărturisi că la un post Tv de nișă, cu o seară înainte, o vrăjitoare declarase, sub protecția anonimatului, că apa gazoasă Dorna ajuta la ghicirea subiectului.|
De fapt, vrăjitoarea, colabora cu Departamentul de publicitate al firmei Dorna.