Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 229, anul II, vineri, 26 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
În şedinţa de ieri a Camerei Deputaţilor, dna Leonida Lari şi-a anunţat demisia din PNŢCD. Domnia-sa nu s-a mulţumit doar cu anunţul. Nu s-a mulţumit nici măcar cu simpla şi cinstita invocare a unor divergenţe de păreri cu partidul care a adus-o în Parlament. Domnia-sa a folosit prilejul pentru a lansa un nou şi virulent atac la adresa PNŢCD. Ieşirea de ieri a dnei Leonida Lari a fost previzibilă. Cum previzibili au fost şi termenii atacului la adresa Evenimentului zilei. Îi cunoaştem, îi ştim pe de rost, din presa fedesenistă: antiromânism, primejdie de moarte pentru fiinţa noastră națională, vîndut Moscovei şi Budapestei. Lucrurile fiind previzibile pînă la monotonie, n-am fi vrut să scriem din nou despre dna Leonida Lari. Dată fiind predispoziția spre a aparţine tuturor partidelor, domnia-sa şi-a îndeplinit toate visurile. A șters-o de la Chişinău, unde lupta românilor e pe zi ce trece tot mai grea, a ajuns în Parlamentul României, post grație căruia încasează lunar o sumă frumușică (în lei, nu în ruble), are deja apartament în urbea dîmbovițeană. S-o lăsăm – mi-am zis – să se dea mai departe în spectacol. În definitiv, scena noastră politică mai avea nevoie de un actor. Adrian Păunescu, Gheorghe Dumitraşcu, Corneliu Vadim Tudor nu erau suficienţi. Un telefon primit de la un cititor pe tema Leonidei Lari m-a făcut să revin asupra hotărîrii de a nu mai scrie despre rătăcirile poetei. Aceasta pentru că, plecînd de la cazul concret al fostei deputate PNȚCD, cititorul nostru atinge o problemă mai largă: „După Mircea Snegur, Grigore Vieru şi Mircea Druc, Leonida Lari m-a dezamăgit cel mai tare. Dacă toţi basarabenii sînt ca ea, înseamnă că nu merită să mişcăm un deget pentru ei.“ Cititorul nostru e nedrept. Dezamăgirea faţă de gestul dnei Leonida Lari nu justifică în nici un fel declarația că nu trebuie să mişcăm nici un deget pentru românii de dincolo de Prut. În primul rînd, pentru că nu toți basarabenii sînt ca Leonida Lari, ca Grigore Vieru şi ca Mircea Druc. Aceştia nu-i reprezintă pe toti basarabenii. Aceştia nu-i reprezintă nici măcar pe oamenii politici ai Basarabiei. Oamenii politici ai acestui greu încercat teritoriu românesc au rămas la Chişinău ca să se bată cu rușii. Ei n-au venit pe malurile Dîmboviţei, unde e cald şi bine. Unde toată lumea te invită la ospeţe pentru că ești din Basarabia. Unde poți pălăvrăgi la nesfîrşit despre pericolul rusesc, fără nici un risc. Afară doar de riscul de-a te îneca cu o sarma. În al doilea rînd, chiar dacă toți basarabenii ar fi ca dna Leonida Lari, tot n-ar trebui să susținem că nu se cade să mişcăm un deget pentru ei. Ba, mai mult, dacă prin absurd aşa ar sta lucrurile, cu atît mai mult s-ar impune să-i ajutăm. Gîndindu-ne bine, ei n-ar avea nici o vină dacă ar fi ca dna Leonida Lari. Ar fi de înțeles dacă basarabenii s-ar da de partea celor ce le-ar pune la dispoziţie un apartament. De zeci de ani au fost obişnuiți să li se dea nu pentru că ar avea dreptul, ci pentru că s-au pus bine cu cel puternic. Aşa i-a învățat, de zeci de ani, stăpînirea rusească. Liceul, facultatea, împlinirea năzuinţelor profesionale au depins de bunăvoinţa celui puternic. Adică de bunăvoinţa Moscovei. Din acest punct de vedere, şi dna Leonida Lari trebuie înțeleasă. Domnia-sa ar fi putut ajunge deputată înscriindu-se, de exemplu, în FDSN. Numai că FDSN nu era nebun să-şi aprindă paie-n cap punînd pe listele sale un fost cetăţean al Republicii Moldova. Nu era, oare, la acea vreme, în plină strălucire, prietenia de nezdruncinat dintre dl Ion Iliescu şi Mircea Snegur? Nu era în vigoare, la acea oră, faimosul tratat de prietenie cu Moscova? FDSN nu-şi putea permite riscul de a supăra Kremlinul. Cel care şi-a permis acest lucru a fost PNȚCD. Partidului condus de dl Corneliu Coposu nu i-a păsat de ce va zice Moscova dacă va pune pe listele sale și foști cetăteni ai Basarabiei. Şi dna Leonida Lari n-a şovăit deloc în acceptarea invitației de a fi candidata PNȚCD. Chit că gîndirea domniei-sale e – după cum s-a văzut şi din intervenţia parlamentară – eminamente fedesenistă.
Ajunsă deputat, dna Leonida Lari şi-a dat seama însă că opoziția nu e rentabilă. Exemplul gloriosului său înaintaş între ale hălăduirii pe meleagurile Dîmboviţei – l-am numit pe dl Grigore Vieru – i-a arătat că e mult mai rentabil să fii cu puterea. Apari la televizor, eşti invitat la ospete, ai fericirea de a-l însoți pe dl Ion Iliescu în călătorii peste mări și țări. Pricepînd rapid diferenţa dintre a fi cu opoziția și a fi cu puterea, dna Leonida Lari şi-a schimbat rapid opțiunile politice.
Aşa cum a învățat la şcoala măreţei Uniuni Sovietice!
