Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 267, anul II, joi, 13 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Dl Adrian Năstase a trimis recent conducerii FDSN o scrisoare pe care domnia-sa a numit-o, punînd cuvîntul între ghilimele, închisă. Dl Adrian Năstase nu e numai președinte al Camerei Deputaților. Domnia-sa e şi prim-vicepreședinte al FDSN. Dată fiind această a doua calitate, surprinde formula prin care domnia-sa a găsit de cuviință să se adreseze colegilor săi de partid. Boala scrisorilor trimise tovarășilor de luptă o avea Lenin. Liderul revoluției bolșevice se adresa însă colegilor săi de partid doar cînd se afla în exil. Din cîte cunosc eu, dl Adrian Năstase se află încă în București. Exilul e pentru domnia-sa o perspectivă destul de depărtată.
Dl Adrian Năstase e unul dintre politicienii noștri căruia îi place să se joace, din cînd în cînd, de-a scrisul. Chiar și subsemnatului i-a expediat, în vreo cîteva rînduri, scrisorele drept replici la unele articole despre domnia-sa apărute în Evenimentul zilei. Am putut remarca de fiecare dată că dl președinte al Camerei Deputaților, chiar jucîndu-se
de-a genul epistolar, scrie interesant, cu o ironie care îmi place, pentru că trădează o inteligență ageră.
Scrisoarea adresată conducerii FDSN nu e însă unul din jocurile de-a scrisul ale dlui Adrian Năstase. Ea se vrea și este un document politic. Pentru că ea nu exprimă niște gînduri înșirate pe caiete de dl Adrian Năstase la ceasuri de insomnie, ci platforma politico-ideologică a unei întregi grupări din FDSN. De la ce premisă fundamentală pleacă această grupare ? Așa cum se vede și din scrisoarea dlui Adrian Năstase, de la o realitate indiscutabilă. La ora actuală, FDSN nu e un partid în toată puterea cuvîntului. Felul în care s-a creat această formațiune politică și-a pus definitiv amprenta asupra ei. După cum au mai arătat și alții, FDSN s-a alcătuit în grabă, sub presiunea iminentei apropieri a campaniei electorale. Criteriul după care au venit în acest partid cei mai mulți dintre actualii membri n-a fost în nici un caz fascinația exercitată asupra lor de doctrina partidului. Asta și pentru că, la ora formării FDSN, nu se putea vorbi de o doctrină a partidului, dacă ne gîndim că ura față de Petre Roman și iubirea față de Ion Iliescu, oricît de intense ar fi, nu pot ține loc de doctrină. Mulți au venit în partid pentru că, la vremea respectivă, la alimentara care e politica românescă se băgase FDSN!
Unii au intrat în rîndurile FDSN din antipatie față de Petre Roman. Alții, calculînd că, dat fiind sprijinul acordat de Ion Iliescu acestui partid, FDSN va birui în alegeri și vor avea și ei parte de un post: de parlamentar, de ministru, de prefect. Evenimentele care au urmat n-au mai dat FDSN-ului posibilitatea să devină un adevărat partid. Sub presiunea campaniei electorale, a formării guvernului, a plasării oamenilor săi în structurile puterii, n-a mai fost răgazul ca FDSN să se structureze și să-și închege o doctrină. Asemenea FSN-ului original, FDSN a rămas o formațiune eclectică, alcătuită din membri de culori politice dintre cele mai diverse (de la extrema dreaptă pînă la extrema stîngă), membri pe care îi ține împreună doar participarea la tortul puterii. E limpede că, dacă acest partid ar intra în opoziție, el s-ar spulbera imediat.
Faptul că FDSN nu e un partid în toată puterea cuvîntului își pune vizibil amprenta pe întreaga sa activitate prezentă. Așa cum arată și scrisoarea dlui Adrian Năstase, partidul n-are o poziție clară, conștientizată de toți membrii săi, în probleme cheie ale vieții noastre politice : mișcarea sindicală, problema națională, locul și rolul României în Europa. Din această cauză, partidul răspunde greoi și incoerent la provocările unei realități social-politice și economice în continuă mișcare. Că această incapacitate de a reacționa prompt și logic e destul de riscantă o dovedește stînjenitoarea situație a partidului în chestiunea grevei generale. Ca partid social-democrat ce se pretinde, FDSN ar trebui să aibă de partea sa sindicatele. Numai că FDSN nu numai că n-a reușit, dar nici n-a încercat să seducă sindicatele. De aceea, în chestiunea grevei generale, FDSN s-a trezit luptînd împotriva sindicatelor care exprimau în ultimă instanță nemulțumirea maselor de salariați. Mase în numele cărora pretinde a vorbi FDSN.
Scrisoarea dlui Adrian Năstase pune în fața conducerii FDSN un plan îndrăzneț și coerent de structurare a partidului. E un salutar punct de plecare pentru un proces mai lung şi mai complicat, la capătul căruia masa amorfă numită azi FDSN ar putea deveni un partid adevărat.
