Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 231, anul II, luni, 29 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Dl prim-ministru Nicolae Văcăroiu a încheiat ieri un turneu prin mai multe centre industriale ale ţării. Deşi alaiul guvernamental a cuprins şi un număr de jurnalişti, e greu să ne facem, din relatările apărute în presă, o imagine a ceea ce s-a vrut și a ceea ce s-a obţinut prin plecarea pe teren a dlui premier. Din acest punct de vedere, nici comentariile analiştilor politici nu ne pot scoate din încurcătură. Ele au evidenţiat o paletă largă de emoții ale vizitei, mergînd de la entuziasmul necondiţionat al presei proguvernamentale, pînă la posomoreala presei adversare puterii. În absenţa datelor concrete, ne vom resemna, așadar, să avansăm ipoteze şi nu concluzii în legătură cu ambiţiile, dar mai ales cu rezultatele vizitei dlui prim-ministru.
Sînt de acord, astfel, cu acei jurnalişti care au arătat că, în plan economic, vizita n-a avut nici un rezultat. E drept, iniţiativa deplasării prin fabrici şi uzine se înscrie logic în teza, de sorginte fedesenistă, potrivit căreia la ora actuală statul trebuie să-şi administreze propria-i avere. Şi cum din această avere fac parte în continuare mai toate fabricile şi uzinele țării, iată-l pe dl Nicolae Văcăroiu mergînd să vadă ce se mai întîmplă cu o bucățică din averea statului. E limpede însă că prea mari noutăți n-a avut ce descoperi dl prim-ministru la faţa locului. Prin anii ’50, poetei Nina Cassian i s-a inventat un veritabil proces pentru că scrisese și publicase aceste versuri: „M-am deplasat la faţa locului / Faţa locului era umflată“. Deplasat la faţa locului, fără a scrie însă versuri, dl prim-ministru va fi constatat, ca și poeta, că fața locului era umflată. Dezastrul fabricilor şi uzinelor vizitate nu poate fi pus la îndoială. Dlui Nicolae Văcăroiu i s-a confirmat astfel ceea ce ştia de la Bucureşti. Că averea statului e într-o continuă degradare. Din acest punct de vedere, vizita a fost complet inutilă. Ea n-a adus nici o modificare în concepţia despre viaţă şi lume a dlui prim-ministru.
Fără rezultat a fost vizita şi în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor cu care se confruntă fabricile şi uzinele respective. Aceasta pentru că nici una din probleme nu poate fi soluționată printr-o vizită la faţa locului, fie aceasta vizita unui prim-ministru care continuă să creadă, la trei ani de la revoluţie, că economia poate fi pusă în mişcare prin indicaţii venite de sus. Problemele care ţin de ansamblul economiei româneşti nu se pot rezolva decît prin măsuri legislative. Adică, prin măsuri care îl depăşesc pe dl prim-ministru, dat fiind că sînt de competenţa Parlamentului. Cele locale nu se pot rezolva nici ele prin prezenţa premierului. Aceste probleme îşi au cauza în lehamitea unor conducători de întreprinderi, în lipsa lor de iniţiativă, în incompetenţa lor, în preocuparea lor pentru alte lucruri decît bunul mers al treburilor. Chiar dacă statul e patron, dl prim-ministru nu poate pune capăt acestor deficienţe printr-o simplă vizită. În primul rînd, pentru că un popas la o întreprindere n-are cum să-i dea dlui prim-ministru toate datele pentru
a-şi face o imagine corectă despre competenţa sau incompetenţa unei conduceri locale. În al doilea rînd, pentru că o mare parte din timpul dlui prim-ministru a fost cheltuit cu momente strict protocolare. Faimoasa maşinărie comunistă a „întîmpinării înalţilor oaspeţi“ şi-a spus şi de astă dată cuvîntul. Dl Nicolae Văcăroiu a fost plimbat ca sfintele moaşte prin tot felul de locuri (foişoare, muzee, amfiteatre), fără nici o legătură cu economia.
A fost însă această vizită complet inutilă? N-aş crede. Fără rezultat în plan economic, ea a avut totuşi eficienţă în plan politic. Unul dintre factorii care adîncesc starea de criză o reprezintă ruperea politicienilor noştri de realitatea dramatică a ţării. Disputele politice, inclusiv cele din Parlament, sînt tot mai depărtate de problemele vieții de fiecare zi a omului simplu. În acest context, cetățeanul de rînd, cel care şi-a dat votul în urma căruia unii au ajuns în fruntea bucatelor, n-are cui să se plîngă pentru problemele cu care se confruntă. O vizită în genul celei făcute de dl Nicolae Văcăroiu a fost pentru oamenii cu care a intrat în dialog dl prim-ministru un prilej de a-şi da seama că-i mai ascultă şi pe ei cineva. Chiar dacă acel cineva a lăsat să se-nţeleagă că mare lucru nu poate face nici el! Pentru că, astfel, oamenii simpli au aflat că nu sînt singurii oameni necăjiți din ţara asta. Necăjit e şi dl prim-ministru!