Deschid ușa de la balcon. Din culcușul supraetajat, lipit de peretele din fund, pisoiul înalță capul, într-o ipostază mai mult decît fotografică.
Aș putea compara tresărirea lui cu cea a:
- – unei sentinele în post, în miez de noapte, păzind un depozit de muniții situat în mijlocul pădurii. S-a auzit un foșnet în întunericul din jur. Sentinela ridică privirile și, concomitent, duce mîna la armă.
- – unei vecine care urmărește din balcon, de lîngă vadra cu murături, mișcările de pe stradă. La ușa de la intrare moșmondește cineva. Gospodina sare în sus și se apleacă pe balcon, ca să vadă cine e.
- – unei fiice de înalt demnitar aflată în loja oficială, un pic mai în spate. I-a salutat cineva din sală. Fata înalță capul, ca să vadă cine i-a salutat. Doar așa, din curiozitate.
Aș putea întocmi multe asemenea comparații.
Mai ales că, după cîteva clipe, pisoiul s-a întors la poziția inițială.
Cea de încolăcit didactic.
Am plecat lăsînd ușa de la balcon deschisă. Peste un sfert de oră revin, ca s-o închid. Pisoiul a dispărut. Nu mai e în balcon, în culcușul supraetajat. Dar nici în casă nu e.
Doina îmi spune că face exerciții în vederea ascunderii.
Altfel spus, își caută locurile (mai multe) în care să se ascundă cît mai repede și cît mai sigur cînd va fi surprins de ceva:
- – Zgomot de pași pe scară, chit că sînt ale chiriașilor de la apartamentul de tip BB de deasupra.
- – Clinchetul soneriei de la intrare.
- – Voci străine.
- – Pocnetul unui geam care se închide brusc din cauza vîntului.
Lucrurile stau așa:
De cum ajunge undeva, prima grijă a pisoiului e să-și găsească și să-și stabilească, după o schemă anume concepută de căpșorul lui, locurile de ascunzătoare. După care vin apa, mîncare, pisicitul. El trebuie să știe de la început, prin verificare practică, dacă locul e sigur (din punctul lui vdere, dintr-al meu, nu), cum se ajunge, cît mai repede, instinctiv aproape. Cînd își dă seama că zgomotul nu semnifică un pericol, pisoiul iese liniștit din ascunzătoare.
Îmi trebuia o comparație pentru asta.
Am găsit-o:
Parcă ar fi un orășean în plin exercițiu de adăpostire în caz de bombardament.