E o fericire să te naști cîine sau mîță în Europa.
E o nenorocire să te naști om în Africa!
Sîmbătă, 26 iunie 2021, la emisiunea Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News, am avut un dialog de o oră cu medicul veterinar Aurelian Ștefan.
Pe vremuri, cînd spuneai medic veterinar, toată lumea înțelegea prin asta un doctor de animale mari, dintre cele crescute de om prin gospodărie în scopuri strict utilitare: vaca, pentru lapte și pentru vițel, porcul, pentru carnea de la Crăciun, capra și oaia, pentru laptele și, evident, pentru progenituri, boul și calul, pentru tras căruța încărcată cu poveri.
N-am auzit în copilăria mea din sat să vină medicul veterinar pentru că mîța are pureci sau cîinelui i s-a rupt laba, deși, între noi fie vorba și mîța și cîinele își aveau utilitatea lor. Mîța prindea șoareci (o problemă la țară), iar cîinele lătra ca să semnalizeze ivirea unui hoț prin curtea casei.
Medicul veterinar venea pentru animalele mari din gospodărie, a căror îmbolnăvire stîrnea la unii gospodari mai mari îngrijorări decît îmbolnăvirea unui copil. Dacă-ți murea calul, era un dezastru. Ca să-ți cumperi altul te costa o avere. Dacă-ți murea copilul, nu trebuia să dai bani ca să-ți cumperi altul. Făceai din scurt altul, fără să te coste nimic.
Azi cînd spui medic veterinar, spui medic de animale de companie. Medicul la care mergi cu mîța, cu cîinele, cu iepurele, cu porcușorul și chiar cu șarpele.
Aurelian Ștefan e, așadar, medic de animale de companie.
În România sînt nenumărați medici de animale de companie. Toți au cabinete, policlinici sau chiar spitale private. La un spital privat poți merge în vizită, ca la un neam internat în spitalul de oameni, dacă ai internat acolo un pisoi. Cu un an în urmă, am avut internați cei doi motani. Am mers în vizită împreună cu soția, ca la niște rubedenii. Și ca orice rubedenie aflată în spital, cei doi au dat din coadă văzînd c-a venit la ei cineva în vizită.
Chiar dacă nu le-am adus portocale.
De flori n-aveau nevoie, că erau motani.
Aurel Ștefan nu e medic veterinar pur și simplu.
E medic veterinar social.
În 2010, a înființat la Piteasca, lîngă București, primul spital social veterinar din țară.
Ce înseamnă în România de azi un spital social veterinar mi-a explicat Aurelian Ștefan în emisiune:
„Eu am înființat primul spital social pentru animale din România. Vorbim de ecografii, radiografii, lasere, endoscopii, rinoscopii, lucruri foarte complexe și foarte costisitoare care pot fi oferite de la zero lei. Internetul ajută oamenii să vină la noi. Dacă pisica unui miliardar are o problemă și vine la noi în primul rînd îi spun că nu merită pisica, dar că o să-l ajut, e vorba de pacient. (…)
În domeniul medicinii veterinare, sînt un om de stînga. Noi, pentru motive foarte simple, putem să vedem animalele care suferă. Dacă o pisică are alergie la purici, devine toată o crustă și devine un mic monstru care va fi respins de societate pentru că are purici. Cine se îngrijește de ea nu are bani să-i pună o fiolă antipurici în ceafă. Există o inegalitate a stăpînilor. Animalele nu se pot trata singure. Aparținătorul, că trebuie să eliminăm asta cu stăpînul, vine cu pacientul la doctor. Și doctorul e privat care îi spune că îl costă 10 lei. Dacă nu are 10 lei, pleacă. Și animalul acela nu va primi tratament deoarece costă 10 lei pe care eu nu-i am. Și în momentul acesta ai nevoie de un medic veterinar social, care să te scoată un pic din impasul ăsta. Să-ți dea mai ieftin, să-ți dea gratuit, să dai ceva în schimb.”
Cum și eu sînt un om de Stînga, am încercat să aplic la lumea cîinilor și mîțelor situația din lumea oamenilor. Din cîte se știe, și nu neapărat pentru că a spus-o Lenin, în lumea oamenilor sînt uriașe inegalități. Aceste inegalități se răsfrîng și asupra cîinilor și mîțelor care aparțin oamenilor. Dacă aparținătorul e sărac, n-are bani ca să meargă cu cîinele sau cu mîța la medicul veterinar. O consultație costă. Și atunci cîinele sau mîța suferă, dacă nu chiar moare.
Spitalul social veterinar a fost înființat de Aurelian Ștefan tocmai pentru a preîntîmpina asta. Cîinele băbuței beneficiază de același tratament ca și cîinele miliardarului.
Mulți cîini și multe pisici suferă accidente pe stradă. N-au aparținător care să dea fuga la medicul veterinar. Le descoperă, să zicem, un om în trecere pe acolo. Dacă n-are avere acesta nu-și poate îngădui să meargă cu victima la un cabinet veterinar. Merge atunci, dacă a aflat de pe internet, la spitalul lui Aurelian Ștefan.
Apelînd la o formulă din Internațională i-am zis lui Aurelian Ștefan Medicul dedicat oropsiților vieții.
Un tînăr, Tiberiu Moldovan, semnează pe cristoiublog.ro articole despre dezastrele din Africa. Parcurg textele sale despre Madagascarul care moare de foame, despre Republica Centrafricană – tărîmul represaliilor sîngeroase, mulțumind lui Dumnezeu că m-am născut în România și nu în Senegal sau în Burundi.
Ascultîndu-l pe Aurelian Ștefan, mi-am zis că e bine ca cineva să se ocupe de dezmoșteniții sorții din lumea cîinilor și a mîțelor.
N-am putut să nu întreb:
Dar de dezmoșteniții sorții – cu sutele de milioane în lumea întreagă – cine se ocupă?
Pentru că mie, cel puțin, mi-e limpede:
E o fericire să te naști cîine sau mîță în Europa.
E o nenorocire să te naști om în Africa.