Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 260, anul II, miercuri, 5 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
La vreo cîteva zile de la învestirea sa de către Parlament, am luat dlui prim-ministru un interviu. A fost primul interviu dat de dl Nicolae Văcăroiu, în noua sa calitate, unui cotidian. I-au urmat altele, în alte publicaţii. Întorcîndu-mă la acel moment, nu pot să nu-mi amintesc faptul că, la acea oră, m-a impresionat modestia noului prim-ministru. Acum, dl Nicolae Văcăroiu e de o aroganţă sfidătoare. Ce s-o fi petrecut în sufletul domniei-sale? Ce se întîmplă cu toți cei ce ajung prim-miniştri? Ce proces psihologic face ca un om să intre în Palatul Victoriei într-un fel şi să iasă de acolo complet schimbat?
În interviul de atunci, l-am întrebat pe dl Nicolae Văcăroiu cum vede domnia-sa desfăşurarea în practică a relaţiei cu FDSN. Am ridicat această chestiune nu din eterna nevoie gazetărească de a pune interlocutorul în situații dificile, ci dintr-o sinceră curiozitate. Întreaga mişcare a FDSN mi s-a părut bizară. Postul de prim-ministru nu e unul oarecare. Cînd un partid se aruncă în bătălia electorală, ţintind să cîştige alegerile, incontestabil, liderii săi se gîndesc imediat cu jind la postul de prim-ministru. Acum, iată, deşi FDSN fusese învestit cu alcătuirea guvernului, nici una dintre personalitățile sale marcante nu fusese tentată de postul de prim-ministru. Pentru acest post fusese preferat un om care nu era membru FDSN. Această decizie ridica semne de întrebare nu numai asupra cauzelor care au provocat-o, dar şi asupra relaţiei concrete dintre partid şi noul prim-ministru. Iată de ce l-am întrebat pe dl Nicolae Văcăroiu cum va fi în realitate relaţia sa cu partidul care l-a numit prim-ministru. Cînd va vrea să ia o decizie va merge la FDSN să întrebe? Va raporta din cînd în cînd partidului, aşteptînd să i se spună dacă a făcut sau nu bine? Dl prim-ministru a scăldat-o. Mi-a spus ceva confuz despre acordul domnici sale cu programul FDSN.
Nu întîmplător, mi-am amintit de întrebare în aceste zile. În aceste zile, dl Nicolae Văcăroiu se află angajat într-o confruntare decisivă cu sindicatele. Domnia-sa nu e însă la guvern de capul lui. Domnia-sa e prim-ministru al unui guvern FDSN. Normal ar fi ca partidul de guvernămînt să fie alături de el. Nu de altceva, dar, aşa cum crede şi susține dl Nicolae Vācăroiu, domnia-sa transpune în practică politica FDSN. În această confruntare, dl prim-ministru a fost lăsat singur. FDSN a evitat pe cît posibil să-şi asume deschis, categoric, responsabilitatea bătăliei cu sindicatele. Fireşte, FDSN nu s-a distanţat de dl prim-ministru. A stat însă într-o rezervă destul de clară pentru a lăsa impresia că cel ce se bate cu sindicatele nu e partidul, ci guvernul, mai precis, dl Nicolae Văcăroiu.
Aşa cum ne-o arată prezența sa la meciurile Rapidului, dl prim-ministru e familiarizat cu fotbalul. Pentru ca domnia-sa să mă înțeleagă mai bine, aş spune că, în partida cu sindicatele, FDSN a făcut un pas înapoi şi l-a lăsat în ofsaid pe dl Nicolae Văcăroiu. Teamă de a lupta? Slăbiciune? Nici vorbă. Prudenţa FDSN face parte din tactica post-electorală a acestui partid. Așa cum s-a văzut şi în cazul Moţiunii de cenzură, FDSN şi-a făcut un stindard din a păstra o anume distanţă între guvern şi partid. Învăţînd strălucit din lecţia Petre Roman, FDSN şi-a dat seama că o identificare completă a sa cu guvernul riscă să-i erodeze capitalul politic. Din această tactică, a marjei de siguranță, a distanţării, a fost preferat un prim-ministru independent unui prim-ministru membru marcant al FDSN.
Indiferent de rezultatul confruntării cu sindicatele, FDSN nu va avea decît de cîştigat. Dacă dl Nicolae Văcăroiu supravietuieşte politic, victoria va fi imediat însuşită de către FDSN. Dacă el pierde, nici o pagubă! FDSN, care nu s-a angajat în luptă, poate veni şi propune un alt prim-ministru. Fără nici un complex. În definitiv, nu FDSN a pierdut, ci dl Nicolae Văcăroiu. Şi asta, din cauza greşelilor făcute de dl prim-ministru şi nu din cauza politicii FDSN. Rămas cu capitalul politic intact, FDSN va putea guverna în continuare cu aplomb. Singura problemă care se pune e dacă partidul va apela tot la un prim-ministru independent, pe care să-l sacrifice la momentul oportun sau va arunca în joc una dintre personalităţile sale, păstrată în rezervă.
E conştient dl Nicolae Văcăroiu de existenţa acestei tactici? Judecînd după mirarea sa la criticile aduse guvernului în ultima şedinţă a conducerii FDSN, se pare că da. Din nefericire, dl prim-ministru şi-a dat seama prea tîrziu. De aceea, se încăpățînează să stea în față şi să încaseze lovituri după lovituri de la sindicatele care văd tot mai mult în domnia-sa singurul lor duşman.
