Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 298 anul II, joi, 17 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Aşa cum se vede şi din grupajul de declaraţii publicat în pagina a şasea a numărului de faţă, Colocviul Publicul – Presa – Puterea, organizat la Costineşti de Departamentul Informaţiilor Publice al Guvernului, nu va beneficia de participarea Evenimentului zilei, a României libere, a Tineretului liber, a A.M. Press, a Redacției Jocuri şi Concursuri din Televiziune, a Expres Magazin, a Expres şi, nu în ultimul rînd, a Consiliului Director al AZR. Fiecare dintre publicaţiile care nu merg la Costineşti şi-au justificat în feluri diferite decizia. Evenimentul zilei şi redacţia condusă de Mihai Tatulici aduc drept argument faptul că, așa cum s-a văzut din falsurile publicate recent de Libertatea, Colocviul de la Costineşti ar putea fi un nou prilej de realizare a unor fotografii şi declaraţii trucate. Dincolo de motivele invocate de fiecare publicaţie, de către fiecare jurnalist, există un motiv comun al tuturor color care au decis să nu participe la Colocviu, motiv care, chiar dacă nu e adus în prim-plan, se poate desprinde din declaraţiile justificative. E vorba de invitarea de către guvern, la Colocviul de la Costineşti, a publicaţiilor naţionalist-extremiste.
Scriind despre ieşirea opoziției din parlament, ori de cîte ori reprezentanţii naţionalismului extremist au folosit tribuna pentru a profera insulte la adresa adversarilor politici, unii jurnalişti au considerat gestul ca fiind nedemocratic. Ei au invocat, în sprijinul dreptului naţionalist-extremiştilor de a insulta, libertatea de expresie, condiţie fundamentală a democraţiei. Protestul prin ieşirea din sală a fost etichetat ca o încercare de a bloca dreptul la libera expresie al celor aflați de cealaltă parte a baricadei. Nu e exclus ca aceşti jurnalişti să taxeze astfel şi refuzul anumitor publicaţii de a participa la un colocviu la care guvernul Văcăroiu a invitat și publicaţiile naţionalist-extremiste. Aceşti distinşi jurnalişti n-au însă dreptate. Nici în ce priveşte opoziţia, care părăsește sala în semn de protest față de ieșirile iresponsabile ale lui Corneliu Vadim Tudor, nici în ce priveşte publicaţiile care au decis să nu meargă la Costineşti. Atît opoziția, cît şi publicaţiile respective procedează astfel nu pentru că
n-ar respecta regulile democraţiei, ci tocmai pentru că şi-au făcut din afirmarea lor în practică un stindard de luptă. Evident, democrația înseamnă confruntare. Între partidele politice, între publicații, între jurnalişti. Numai că această confruntare nu se poate face oricum. Ea presupune, incontestabil, respectarea unor anumite reguli ale jocului. Dincolo de hotarele acestor reguli, nu se mai poate vorbi de democrație. Şi cine acceptă o confruntare care depăşeşte regulile esenţiale ale jocului devine complice la subminarea democraţiei.
Să luăm, de exemplu, presa. Abordarea problemelor fundamentale ale momentului nu se poate face decît printr-o confruntare a punctelor de vedere. În această confruntare pot fi folosite toate mijloacele polemicii, chiar şi toate mijloacele pamfletului. Cititorul urmăreşte desfăşurarea de argumente, de figuri de stil, bătălia dintre inteligenţe, dintre talente, şi dă dreptate unuia sau altuia dintre adversari. Aşa e logic, aşa e normal într-o democrație. Lucrurile se schimbă însă în clipa cînd bătălia din presă nu mai respectă regulile jocului democratic. Cînd adevărurile sînt înlocuite cu minciunile de proporţii. Cînd polemicile sînt înlocuite cu înjurăturile. Cînd pamfletul devine insultă. În acel moment, a participa la confruntare înseamnă a accepta nişte mijloace care nu fac altceva decît să compromită presa şi, prin aceasta, democrația. Din nefericire, publicațiile naţionalist-extremiste au adus în confruntarea din presă procedee care n-au nici o legătură cu bătălia de idei. România Mare, Europa, Vremea, Libertatea, invitate să participe la Costineşti, au folosit împotriva unor lideri politici, a unor confraţi din presă, minciuna, înjurătura, insulta. Putem fi noi alături, la Costineşti, de aceste publicaţii? Prin titlul Colocviului, sîntem invitaţi să discutăm contradictoriu, polemic chiar, despre raportul dintre public, presă şi putere. Ce dezbatere poate avea loc cu nişte interlocutori care şi-au făcut din minciună şi insultă un mijloc de compromitere a celor care nu sînt de acord cu ei? Participînd la manifestarea de la Costineşti, am fi riscat să fim din nou subiectul minciunilor şi insultelor de tot felul. Asta înteleg prin confruntare politică şi jurnalistică gazetarii naționalist-extremişti. Ce altceva ar putea face ei la dezbaterea de la Costineşti?
