Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 248, anul II, sîmbătă, 17 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Scriam în numărul de ieri al ziarului nostru că, participînd la comemorarea Zilei Holocaustului de la Templul Coral şi mergînd la Washington pentru a fi prezent la inaugurarea Muzeului Holocaustului, dl Ion Iliescu poate trece drept adeptul nedreptei culpabilizări a poporului român pentru perioada regimului antonescian. Situație destul de riscantă în ce priveşte capitalul său politic dacă ne gîndim la sensibilitatea românilor la eforturile de a fi prezenți printre responsabilii de ororile Holocaustului. Și dacă adăugăm faptul că, în aceste acțiuni, dl preşedinte e însoţit de şef rabinul Moses Rosen, unul dintre înverşunații adepți ai culpabilizării, riscul ne apare şi mai sporit.
Cu toate acestea, dl Ion Iliescu merge atît la Templul Coral, cît şi la Washington. Cum se explică faptul că, totuşi, domnia-sa îşi asumă riscul? Răspunsul trimite la principalul obiectiv al bătăliei duse la ora actuală de dl Ion Iliescu: cucerirea Americii. E limpede pentru toată lumea că în ultimul timp s-a putut constata o mutație sensibilă în poziția Europei Occidentale față de regimul politic din România. Izolarea betonată în care a fost ţinută țara noastră mult timp s-a fisurat. Există toate şansele ca această fisură să se lărgească. Dacă Europa de Vest şi-a modificat poziția, în schimb, SUA continuă să manifeste prudenţă faţă de preşedintele Ion Iliescu. America e Imperiul Roman al lumii de azi. Ca odinioară barbarii, toate ţările mici şi mijlocii privesc cu jind la luminile Americii. Această poziție e conştientizată de dl Ion Iliescu. Schimbarea atitudinii din partea Americii ar avea, pentru domnia-sa, numeroase consecințe pozitive. Ea ar slăbi, într-un fel, cleștele în care țin România organismele financiare internaționale. Ea ar însemna, pe plan extern, propulsarea dlui Ion Iliescu pe poziții de egalitate cu preşedinţii altor state din Est, preşedinţi care se bucură de simpatia Casei Albe. Pe plan intern, ea i-ar aduce dlui Ion Iliescu un lucru care lipseşte capitalului său politic.
E lesne de înţeles că dl Ion Iliescu merge la Washington sub semnul acestei obsesii de a modifica ceva în atitudinea Americii. Nu însă, cum s-ar putea crede, pentru că vizita i-ar da posibilitatea unor contacte care să contribuie la îndulcirea poziţiei adoptate de Casa Albă față de domnia-sa. Nici însă, cum s-ar putea crede, pentru a folosi în plan intern posibilele întîlniri mai mult sau mai puțin întîmplătoare de acolo. Din acest punct de vedere, vizita e un fiasco. Aşa cum se poate vedea și din amănuntele date de dl Traian Chebeleu la conferința de presă de ieri, contactele dlui Ion Iliescu în SUA sînt la un nivel destul de modest.
Dl Ion Iliescu merge în America nu atît pentru a fi la Washington, ci pentru a fi la inaugurarea Muzeului Holocaustului. Călătoria se vrea astfel un gest semnificativ pentru cercurile evreieşti din țară şi din străinătate. Prin intermediul ei, dl Ion Iliescu încearcă să cîștige simpatia acestor cercuri. Nu întîmplător, cu o zi înainte de a pleca la Washington, dl Ion Iliescu va participa la Templul Coral din Bucureşti la comemorarea victimelor Holocaustului. Și nu întîmplător, în călătoria sa la Washington, preşedintele va fi însoțit de şef rabinul Moses Rosen. Aceasta în timp ce publicațiilor Partidului România Mare, aliat antisemit al preşedintelui, li s-a refuzat discret reprezentarea printr-un redactor. De ce are nevoie dl Ion Iliescu de acest gest făcut chiar cu riscul că acceptă culpabilizarea poporului român? În primul rînd, pentru a contracara ostilitatea provocată în cercurile evreieşti din cercurile (grupurile ?) interne şi internaționale de alianța domniei-sale cu forţele antisemite şi naționalist-extremiste. Ca de obicei, dl Ion Iliescu încearcă să joace dublu. Pe de o parte, domnia-sa nu face nimic pentru a împiedica manifestările agresive ale extremiştilor, asigurîndu-şi, în acest fel, sprijinul acestora. Pe de alta, domnia-sa caută să se pună bine şi cu cercurile evreieşti, participînd la cele două manifestări.
Sesizînd mişcarea, opoziția a comunicat ieri că refuză să participe alături de dl Ion Iliescu la comemorarea de la Templul Coral. În al doilea rînd, pentru că dl preşedinte împărtăşeşte credința potrivit căreia prin astfel de acțiuni domnia-sa va obține sprijinul puternicului lobby evreiesc din SUA pentru a schimba poziția Casei Albe. Dat fiind că şef rabinul Moses Rosen l-a invitat cu atîta ceremonie la comemorarea de duminică şi a acceptat invitația de a-l însoți la Washington pe dl preşedinte, se pare că dl Ion Iliescu a obținut deja sprijinul dacă nu al puternicului lobby evreiesc din SUA, atunci măcar al şefului comunităților evreieşti din România. Dacă ne gîndim la influența pe care o are şef rabinul Moses Rosen asupra lobby-ului evreiesc din SUA, se pare că dl Ion Iliescu e pe cale să-şi împlinească visul.
