Culai Bobîrlă şi Gica Bobîrlă, cei doi copii ai Getei Bobîrlă, o bătrînă din Vintileasa, rămasă văduvă după ce bărbatul-său se înecase într-o cisternă cu parfum falsificat, sînt tare furioşi.
Zic în gura mare că vor merge pînă-n pînzele albe ca să li se facă dreptate. La o adică, sunt în stare să ajungă şi la Cotroceni; au ei o cunoştinţă, o mătuşă mai depărtată, care stă pe lîngă Palatul Cotroceni şi care-l ştie pe preşedinte: doar îl vede în fiecare zi, cînd trece cu maşina la serviciu!
Sînt furioşi, pentru că Geta Bobîrlă a fost nedreptăţită la concursul Muma-Pădurii, faza pe judeţ, şi deci nu s-a calificat pentru faza pe ţară.
Era pe vremea cînd concursurile la nivel local şi naţional se succedau unul după altul, spre bucuria celor din Vintileasa, care şi-aşa nu mai aveau nimic de făcut, de cînd dăduse faliment Combinatul de Utilaj Greu, şi ei nu mai puteau scoate pe poartă, la ieşirea din schimb, scrumiere, căni, rame foto şi degetare făcute pe şest în timpul programului. Astfel că se înscriau şi participau la tot ce era concurs pe faţa Pămîntului.
Cu un an în urmă, duseseră la iarmarocul de miercuri de la Floreşti – de fapt, o ediţie specială a acestuia, transmisă în direct de postul local de televiziune – vacile şi viţicile de prin ogradă, pentru concursul Vaca mea e mai frumoasă, împărţit în trei secţiuni: Cea mai frumoasă viţică, Cea mai frumoasă vacă şi Cea mai frumoasă vacă alături de cea mai frumoasă
viţică.
Ultima era cea mai dificilă. Ea presupunea ca un gospodar să aibă şi cea mai frumoasă vacă, şi cea mai frumoasă viţică, şi, lucru aproape imposibil de îndeplinit, cea mai frumoasă viţică să provină din cea mai frumoasă vacă.
Vaci erau însă tot mai puţine în Vintileasa.
Păşunile se îngustaseră an de an, pînă dispăruseră cu totul, cotropite de vilele celor din Floreşti.
Vintileasa era locul ideal pentru casele de vacanţă ale noilor îmbogăţiţi. Aşezat la vreo 20 de kilometri de Floreşti, satul era prima localitate cum veneai dinspre oraş şi prima cum veneai dinspre munţi. Măgura, cel mai înalt deal din ţară, trecea oricînd drept munte. Îmbogăţiţii din Floreşti se puteau făli în orice moment că şi-au ridicat case de vacanţă în munţi.
La acestea se adăuga zvonul, nicicînd confirmat oficial, că aici era aerul cel mai pur din ţară. Unii jurau că după o noapte petrecută în Vintileasa se simţeau altfel, mult mai proaspeţi, mult mai vioi. Totul era să dormi cu ferestrele larg deschise sau, dacă te temeai de curent, să ieşi din cînd în cînd în cerdac şi să tragi adînc aer în piept. Nevestele, ieşite şi ele în cămaşă de noapte, prin pînza cărora li se vedeau sînii fleşcăiţi şi bucile enorme, aveau șansa să exclame: „Vai, ce lună frumoasă!“
Evident, dacă rezistau răcorii şi nu o zbugheau înăuntru, iluzionîndu-se că astfel vor fi mai june şi vor face ca bărbatul să lase dracului asistenta, cum li se spunea în ultimul timp amantelor oficiale, şi să le mai încerce măcar o dată.
Vaci, aşadar, nu prea erau în Vintileasa.
Mame însă care să semene cu Muma-Pădurii se găseau cu duiumul. Astfel că noul concurs se dovedi unul dintre cele mai grele dintre concursurile care zguduiau judeţul şi, deseori, chiar ţara.
Premiile erau îmbietoare. Locul întîi beneficia de o excursie în Grecia. Locul doi, de una în Bulgaria. Iar locul trei, de o mototăietoare de lemne Stil, cu termen de garanţie cinci ani. Nu de asta se înghesuiseră cei din Vintileasa să participe, ci doar aşa, de dragul întrecerii. Ca să nu mai spunem că te dădeau la televizor. În astfel de împrejurări, echipele venite de la Bucureşti, cu pălăriile sateliţilor înfipte în dubiţe, ca nişte fleici uriaşe în frigărui, evitau pe cît puteau urîţii, dar mai ales urîtele. Gica Bobîrlă arăta destul de bine la vîrsta ei, spre 40 de ani. Nu se măritase. Nu găsise în Vintileasa pe cineva suficient de bogat ca să fie măcar luat în seamă de ochii ei veşnic aprinşi. Şi nu pentru că era urîtă, ci pentru că era pretenţioasă. Dacă maică-sa obţinea locul întîi la Muma-Pădurii, mai mult ca sigur ea avea să dea interviuri (în acest sens îşi scosese chiar un certificat de purtător de cuvînt). Nu era exclus s-o vadă cineva de la Bucureşti, de la vreo televiziune, şi s-o pună prezentatoare la Meteo.
— Ce să faci la Meteo? – îi replica, acră, cumnată-sa, care nu-i suporta ifosele de depravată, ştiind că la 40 de ani era virgină.
— Ei, ce să fac? Să mă văd eu acolo, că mă descurc după aia, să pun un picior în Capitală!
Geta Bobîrlă nu cîştigă concursul ţinut la Floreşti cu mare tămbălău. Din juriu făcu parte şi un copil, un prichindel a cărui notă conta destul de mult în nota finală. La apariţia unei concurente, copilul trebuia să se sperie. De cît de tare se speria, ceilalţi membri ai juriului, toţi persoane mature, urmau să-i dea notă respectivei.
Geta Bobîrlă trecu strălucit aproape toate probele. Cea din partea modei îi puse o notă mare, după cît de jalnic era îmbrăcată. Stomatologul îi aprecie cum nu se poate mai bine dinţii cariaţi; cîţiva, pentru că restul îi lipseau din copilărie.
Lucrurile se complicară, dar – ce zicem noi?! – se înrăutăţiră, cînd veni proba cu copilul.
De cum o văzu, acesta nu numai că nu se sperie, dar, mai mult, se lumină la faţă, gura i se îndulci într-un zîmbet şi, sărind de la locul lui, se năpusti la Geta Bobîrlă, îmbrăţişînd-o.
Juriul, cei din sală, rămaseră stupefiaţi. Concurentele de pînă atunci îl speriaseră. Mai mult sau mai puţin. Cea care avea să se claseze pe primul loc îl făcuse să ţipe de groază şi să se vîre sub masă. Culmea e că aceasta, o bătrînă dintr-un sat din Munţi, nici nu arăta aşa de înfricoşător.
Gica şi Culai s-ar fi resemnat cu eşecul. În definitiv, nici locul doi nu era de lepădat (luaseră pentru asta un motoferăstrău şi o găleată smălţuită), dacă televiziunea locală n-ar fi dezvăluit,
într-un reportaj de senzaţie despre prichindelul din juriu, de ce reacţionase aşa.
Vioi, prichindelul povesti că Geta Bobîrlă semăna cu bunică-sa dinspre tată. O persoană blajină, care-i făcea toate toanele. Cealaltă, clasată pe primul loc, îl speriase, deoarece semăna cu cealaltă bunică, dinspre mamă, deosebit de aspră cu el. Nu doar că-l certa cînd venea de la joacă mînjit tot de praf, după ce încercase zadarnic să înhame un pisoi la trotinetă, dar, mai mult, îl şi ameninţa cu varga.
Îndîrjiţi de această dezvăluire, Gica şi Culai Bobîrlă au făcut contestaţii peste contestaţii, ajungînd chiar şi la Avocatul Poporului.
Acesta, deşi extrem de amabil, s-a scuzat faţă de ei, stînjenit, că nu-i poate ajuta: trebuia să se mute cu biroul din clădire, pentru că nu plătise chiria de vreo jumătate de an.
Pînă la urmă, lucrurile s-au aranjat.
Scandalul Muma-Pădurii, contestată, după cum îi zisese presa, o făcu celebră pe bătrîna Geta Bobîrlă. Gica şi Culai nu rămaseră nici ei mai prejos. Au dat interviuri peste interviuri, au apărut pînă şi în magazinele pentru bărbaţi maturi, în pictoriale care-i înfăţişa goi, cu un Rolex de reclamă la mână.
Getei Bobîrlă i se oferi un contract de publicitate, deosebit de avantajos, la un săpun prezentat drept minune. După ce te spălai cu el pe picioare, arătai mai tînără la faţă cu douăzeci de ani.