Banda din care făcea parte Nelu Pravăț se specializase în furtul poșetelor de pe plajă. Pentru un om nu era ușor să șterpelească o poșetă. Te puteai apropia de lucrurile din jurul unei tipe care se prăjea la soare (și, în consecință, nu era atentă la ce se întîmpla în jur) pe două căi. Fie îmbrăcat de oraș, fie în costum de plajă. Amîndouă formulele erau periculoase. Un bărbat îmbrăcat de oraș pe o plajă cu tipi și tipe doar în chiloți bătea la ochi. Dacă te apropiai în costum de plajă, nu atrăgeai atenția.

Construirea uriașului Combinat din Florești avea să schimbe din temelii viața Vintilesei. Cu alambicurile sustrase din combinat, întreg satul se puse temeinic și entuziast pe fabricarea ilegală de rachiu. În consecință, cîțiva ani în șir, toamnă de toamnă, timp de o lună, cît alambicurile duduiau în plinătatea puterii lor de alamă, întregul sat plutea în mirosul îmbătător al țuicii ilegale și, în consecință, timp de o lună, toamnă de toamnă, totul în jur căpăta un optimism mai mult decît necesar.

Vestea se răspîndise cu iuţeală în tot satul. O companie străină vine să sape o groapă uriaşă pe locul unde ședea pe hartă Vintileasa. Se spuneau tot felul de lucruri despre asta. Unii ziceau că specialiştii de la NASA găsiseră un mijloc de a pune la lucru miezul fierbinte al Pămîntului. Dacă se găseau acele puncte de pe glob în care miezul era aproape de scoarţă, se săpa o groapă uriaşă, se umplea cu apă, apa dădea în clocot şi, evident, dînd în clocot, făcea aburi, iar aburii, la rîndul lor, puneau în mişcare turbinele.

În fiecare an, a doua zi de Paşti, cei din Vintileasa petreceau Paştele Blajinilor. Paştele Paște îl sărbătoriseră ei duminică, în prima zi de Paşti. Mai bine zis îl sărbătoriseră sîmbătă spre duminică noaptea. Sîmbătă, pe la 11 noaptea, toţi o luau spre biserică, după ce, în prealabil, împovăraseră masa din camera de sus, cea deschisă doar la marile sărbători, cu tot ce se putea mînca după lunga perioadă de Post: ouă roşii, cozonac, Pască, sarmale, fripturi, ciorbă.