„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Lumea văzută de un român rupt în fund

Cum profită fermierii thailandezi de mîna de lucru a turiştilor

Thailanda e o ţară cultivatoare de arbore de cauciuc. Respectivul copac ocupă în preocupările naţionale locul viei din România. La noi, cu via şi cu nepoţelul acesteia, vinişorul, se ocupă ţăranii. Acestora din urmă li se mai spune şi podgoreni. Gospodarii noştri sapă, stropesc, culeg via an de an. Niciunui podgorean nu i-a trecut prin cap, de exemplu, că strugurele poate fi, pentru turiştii japonezi, un fruct exotic, facilitînd vizitarea contracost.

Continuați lectura >

Cum m-am simțit în America la fel ca în Găgești-Deal

America a fost una dintre puţinele ţări care mi-au dat impresia că sînt acasă şi nu hăt-departe, peste mări şi ţări. Acasă, nu în Bucureşti, ci în Găgeşti Deal, printre ai mei. Japonezii mi-au stîrnit, de exemplu, sentimentul de superioritate. Superioritatea individualismului european faţă de colectivismul asiatic. Va fi jucat un rol în această prostească îngîmfare şi diferenţa de gabarit dintre noi, albii, europeni, şi ei, galbenii asiatici. Japonezii sînt mici de statură, mai mici, sigur, decît noi, europenii. Printr-o mişcare sufletească stupidă, m-am trezit privindu-i ca pe nişte copii.

Continuați lectura >

Cînd zeitățile japoneze vorbesc engleza

Călătorul în străinătate poartă cu sine, chiar de la trecerea graniţei autohtone, convingerea că ţara spre care se îndreaptă diferă fundamental de a lui. Fireşte, şcoala l-a învăţat că extratereştrilor de aia li se zice aşa, extratereştri, pentru că trăiesc în afara Terrei, şi, în consecinţă, oricît de costisitoare ar fi compania turistică, ea nu-ţi poate oferi nici măcar în Alaska extratereşti la tavă. Totuşi, undeva în adîncurile sufletului de călător...

Continuați lectura >

Am fost la Scilla. Nu însă şi la Caribda

Dacă vrea să pară şi altcineva decît un absolvent de facultate privată, ale cărei cursuri le-a urmat prin Internet fără WiFi, un june gazetar poate găsi pe Wikipedia, noua British Library a generațiilor facebook-iste, expresia Între Scylla şi Caribda sau mai pe românește zis, Între Scilla și Caribda. Expresia desemnează o situaţie practic imposibilă, în care trebuie să alegi între două rele, amîndouă mortale. Poţi spune, de exemplu, Guvernul de Centru-Dreapta e între Scylla şi Caribda în materie de măsuri economice.

Continuați lectura >

Cum se cîştigă din hachiţele vremii

Toate ghidurile ţin morţiş să te avertizeze că-n Scoţia vremea e impredictibilă. Pentru ghidurile despre lumea occidentală, ţara noastră nu există. Altfel, ele ar adăuga imediat: Asemenea politicii din România postdecembristă. Adevărul cu impredictibilitatea e confirmat de viaţă din plin la Edinburgh, Capitala Scoției. La 1,30, e soare. Lumea se năpusteşte prin parcuri. Peluzele gem de inşi lungiţi pe jos, dormitînd ca pisicile. La 1,35 începe să plouă. Unii îşi desfac umbrele, pe care nu-mi dau seama unde le-au ţinut.

Continuați lectura >

Nimic despre vechii greci. Totul despre cîinii şi mîţele de azi

Cei care se întorc azi dintr-o călătorie în Grecia au despre ce pălăvrăgi acasă şi, mai ales, la serviciu. Admiratorii Greciei antice vor vorbi despre Acropole, Mycene, Delphi, Epidaur, Cnossos şi Phaistos, locuri ştiute nu numai de cei care au făcut şcoala la vremea ei, dar şi de cei care frecventează doar Google. Amanţii unei mîncărici bune, stropite cu o băuturică, şi urmate, fireşte, de o plimbărică vor vorbi despre Plaka din Atena, dar şi despre barurile, restaurantele şi cafenelele din porturile Heraclion şi Chania sau din Matala.

Continuați lectura >

Cum am fost eu la Florian, celebra cafenea de la Veneţia

Despre Cafeneaua Florian, aflată din 1720 în Piaţa San Marco, ghidurile nu lasă loc de întoarcere: Dacă n-ai băut o cafea la Florian, degeaba ai fost la Veneţia! E ca şi cum nici n-ai fi trecut pe acolo. Bîntuit de această învăţătură, mi-am zis, chiar din seara sosirii la Veneţia: Nu plec de aici pînă nu beau o cafea la Florian! Păi cum să nu beau şi eu o cafea la Florian, cafeneaua binecuvîntată de aceşti iluştri înaintaşi?! E trecut şi Casanova, la loc de frunte, dar ăsta e din altă piesă!

Continuați lectura >

Cum m-au călcat în picioare nişte thailandeze

În maldărul de pliante de la hotelul Amari, unul dintre cele mai luxoase din Bangkok, descopăr broşura cu titlul „Relaxare cu un masaj”. Oricît de novice ai fi într-ale planetei, e imposibil să nu ştii de celebrul masaj thailandez. Fie că ţi-au spus cei ajunşi din întîmplare prin această parte a lumii, fie că ai văzut, pe şest, cu storurile trase, „Emmanuelle 2“. Aşadar, orice bărbat de pe Pămîntul ce se învîrte fără rost în jurul Soarelui, numai și numai pentru a-i face pe plac lui Copernic, tresare ambiguu descoperind expresia Masaj thailandez.

Continuați lectura >

Un strigăt răsună la Baden-Baden: Vin ruşii!

Vin ruşii! se auzea la Baden-Baden, în 1945, strigătul de groază al nemţilor la invazia militară rusească! Vin ruşii! se aude în ultimul timp, la Baden-Baden, strigătul nemţilor. Nu e însă un strigăt de groază. Pentru că năvălitorii nu sunt sălbaticii din stepele kalmîce, fremătînzi la vederea unui ceas de mînă sau a unei biciclete, ci bogătași, fremătînd la vederea unui magazin de lux, a unui castel sau a unei vile.

Continuați lectura >

O clasă de copii oligofreni: Parlamentul englez

După-amiaza lui 2 februarie .... mă găsește în loja jurnaliștilor din Camera Comunelor. La tribună, primul ministru răspunde interpelărilor. E un moment la care jinduiește orice jurnalist din lume. Eu însă nu de asta cat în jur atît de încordat. Alta e explicația stării mele. Ieri dimineață, anunțîndu-mă că voi asista la o şedință a Parlamentului englez, și încă nu la una obişnuită, ci la una dedicată interpelărilor pe adresa primului ministru, însoțitoarea mi-a atras atenția să mă pun la costum şi cravată. Nu se poate intra în blugi în Parlamentul Marii Britanii.

Continuați lectura >