„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Jurnalul gîndurilor mele

Cum a devenit Lenin dintr-un cercetător cuminte un revoluționar care a schimbat Istoria

Confratele mai tînăr, Mihai Cistelican și-a pus în cap să descopere și să strîngă într-un volum scrierile mele de tinerețe, risipite prin gazete moarte și înmormîntate, fără salve de tun, în depozitele bibliotecilor. Nu știu dacă va reuși să publice editorial producția strînsă printr-o grea muncă de arhivar. Știu însă că nu încetează să mă surprindă trimițîndu-mi articole publicate de mine pe vremuri și evident uitate (de mine, că de alții nu mai vorbesc). Mai demult mi-a trimis următorul e-mail:

Continuați lectura >

Poți scrie azi fără o strîngere de inimă împotriva NATO?!

Căutînd prin folderul cu Note de călătorie textul Germania – în căutarea fisurii, pentru a-l lipi la însemnările pe aceeași temă din noul voiaj, descopăr c-am mai fost în această parte a Germaniei, pe vremea cînd era RFG. Fragmentele despre Dusseldorf, Bonn, Koln îmi atrag atenția c-am fost în partea de Germanie în care am călătorit în vara lui 2017. Cînd am fost? Anul mi-l amintesc cu aproximație. Cred c-a fost 1975, pe vremea Vieții studențești. O fotografie pe care n-am uitat-o, înfățișîndu-mă într-un grup din care făcea parte și Dumitru Tinu, confirmă ipoteza.

Continuați lectura >

Cum au pus rușii la cale Operațiunea Tezaurul României

Despre Tezaurul de la Moscova noi am avut pînă acum doar perspectiva dată de documentele din arhivele românești. Cartea lui Ilie Schipor DESTINUL TEZAURULUI ROMÂNIEI. – Argumente din arhivele ruse, editura Oscar Print, 2021 – surprinde prin perspectiva inedită, dată de exploatarea arhivelor rusești. Așa se explică absența din carte, atît din studiu, cît și din documente, a afacerii Tezaurului pînă la plecarea trenului spre Moscova, din noaptea de 15 decembrie 1916, ora 3,30. Ce reușește cartea lui Ilie Schipor? O spune autorul în Prefață:

Continuați lectura >

Bush îi cere lui Gorbaciov să-l potolească pe Castro

Cine a spus că Americanii văd globul altfel decît împărțit de ei cu o altă Putere? În Memoriile sale, apărute la Paris în 1997 sub titlul Mémoires, Mihail Gorbaciov dezvăluie presiunile făcute asupra sa de George H.W. Bush, președintele american, la Malta ca să-l potolească pe Castro. De parcă Fidel Castro ar fi fost pudelul Jupînului Gorbaciov: „Americanii supravegheau atent poziția noastră cu privire la America Centrală și George Bush a hotărît să-i consacre una dintre întîlnirile în tête-à-tête.

Continuați lectura >

Despre morți numai de rău

La 2 iunie 1922, moare la Roma Take Ionescu. Personalitate de prim rang a României atît în varianta de Românie Mică, dinainte de Unire, cît și în varianta de Românie Mare, de după Unire, poreclită și ea Cea Mare, Take Ionescu e bocit de întreaga presă. Face excepție Contimporanul, prin tableta Take Ionescu, semnată de Ion Vinea pe 5 iunie 1922. E puțin spus că autorul scoate limba la zicerea Despre morți numai de bine. Textul trebuie pus sub învățătura Despre morți numai rău. O violență pamfletară mai greu de imaginat chiar și cînd ar fi fost vorba de un om viu, d-apoi de unul mort:

Continuați lectura >

O trăsătură caracteristică a maselor: credulitatea

Luni, 11 ianuarie 1993, în cadrul ciclului de emisiuni, Veniți cu noi pe programul doi, Mihai Tatulici și Marina Almășan au dezbătut sub titlul Umorul la români răspunsul la întrebarea De ce rîd românii. Am participat la emisiune alături de Mircea Dinescu, George Stanca, George Pruteanu, Ștefan Cazimir, Mihai Ispirescu, Mircea Sântimbreanu, Ion I. Brătianu, Liviu Mihaiu, Doru Bușcu și Mircea Toma. Printre altele s-au dezbătut și reportajele realizate pe stradă de Marina Almășan și Viorel Gaiță în care românii au fost puși în fața unor situații absurde.

Continuați lectura >

Cum mi-am dat seama de cît de nemernică e apa

Lectura colecției din 1970 mă convinge că deși colaborator plătit al Vieții studențești, la Cluj n-am făcut muncă de fătucă. Altfel zis, n-am scris reportaje de doi bani din căminele studențești și nici n-am transmis știri concepute să exemplifice eroismul muncii studențești sub conducerea comuniștilor. Cel puțin din ceea ce am descoperit pînă acum în colecții, pe lîngă eseuri la Dialectica ideilor, am scris și publicat reportaje. Unul dintre ele mi-a sărit în ochi azi mie, Maestrului, care a descoperit și încurajat talentele. E vorba de reportajul A bătut ora maturității, datat, Dej, 17 mai 1970, și apărut în numărul din 27 mai 1970 al Vieții studențești.

Continuați lectura >

Împăratul Bizanțului vrea s-o ia de nevastă pe ibovnica Sultanului

Printre atîtea descrieri dramatice, impuse de Căderea Constantinopolului, găsesc în Edward Gibbon, Istoria declinului și prăbușirii Imperiului roman, volumul șase, acest pasaj despre cum a plecat Giorgios Sphrantes (Pharantzes, după unii autori), un fel de șef al consilierilor din Administrația Împăratului bizantin Constantin Paleologul, în căutare unei soții pentru Împărat, de situație civilă văduv: „Următoarea preocupare a împăratului a fost alegerea unei soţii.

Continuați lectura >

În Purgatoriu funcționează sau nu focul?!

Discuția din curtea BAR cu specialistul în Conciliul de la Florența (ianuarie 1438) m-a făcut curios în privința Unirii celor două Biserici, Ortodoxă și Catolică. Ar fi trebuit să mă interesez mai demult despre asta, de pe cînd am citit prima oară Amanții din Bizanț și m-a stîrnit controversa despre Și al Fiului, care desparte iremediabil cele două Biserici. Acum, îmi iau inima-n dinți și mă interesez pe Internet de Conciliul de la Florența. Mă atrage mai întîi ceremonia de plecare a Împăratului și a clerului ortodox de la Constantinopol spre Veneția.

Continuați lectura >

Fructării, Frîngherii, Semințerii și alte asemenea prăvălii dispărute

Lucru de zor la măsurile luate în cadrul Stabilizării din 1947. De ce trudesc la această paranteză la Istorie? Greu de răspuns. Cred că m-a furat peisajul. Fişez Monitorul Oficial din august 1947 pentru legile şi deciziile date cu acest prilej. Nu mi-e greu să observ că e vorba chiar de un hei-rup extraordinar în plan naţional, fără nici o legătură cu politica PCR. Pentru a reuşi o reformă monetară într-o Românie secătuită de Război...

Continuați lectura >