Clădirea repartizată lui Cuza pe timpul călătoriei la Sultan, în 1859, apare în toate cărţile de istorie ca argument pentru atenţia acordată de Sublima Poartă vizitei celui pe care trebuia să-l investească în calitate de Putere Suverană. Indiscutabil m-am dus din nou la BAR, pentru a căuta lucrările ajutătoare! Căutînd în sertarul cu litera C, ultimul, deoarece e vorba de Cuza şi nu de Caragea, mă trece gîndul că e pe cale să se întîmple o nenorocire previzibilă.
1) Am ajuns cu serialul 24 la jumătatea sezonului trei. Atent îndeosebi la vicleniile scenariștilor, observ cu invidie talentul de a întreține suspansul. Dacă eu, spectator al unui serial demult încheiat, știut pe de rost aproape, pierd ore întregi pentru a afla, la finele unui episod, ce s-a întîmplat, prin accesarea episodului următor, ce să spun de telespectatorul care a urmărit 24 în direct? Fiecare episod se încheie cu o lovitură de teatru, una dintre cele mai frecventate fiind ținerea pistolului la tîmpla cuiva...
1. Abia acum am o imagine de ansamblu, absolut necesară, cred, asupra întregului an 1942. Făcusem greșeala de a mă concentra exclusiv pe Stalingrad. Pentru a înțelege marea confruntare, una dintre cele mai mari la nivel mondial, trebuie să te întorci la punctul de plecare. Acesta e decembrie 1941, cînd eșecul Operațiunii Tayfun, de cucerire a Moscovei, îi obligă pe cei doi mari jucători de șah – Stalin și Hitler – să-și regîndească strategia. Stalin, departe de lumea reală, și disprețuitor cu dușmanii, crede că declanșarea unei ofensive de proporții pe toate fronturile...
Terasele de pe Calea Victoriei sînt deschise. Parcă și aud patronul zicînd ospătarilor, Trebuie să ne scoatem pîrleala acum, cît mai sînt relaxări. Ospătarii au venit la serviciu și de Paște, nu de alta, dar e vorba și de jobul lor, amenințat de Criza economică postpandemică. Unii clienți beau cafele. Alții au luat-o pe bere. De cum se așeză la masă, perechile se despart urieșește: Fiecare cu displayul său, în care se prăbușește iremediabil, pentru a-și verifica e-mailurile și postările de pe Facebook.
Lichidarea Bisericii Ortodoxe Ruse de regimul bolșevic făurește condițiile pentru ca Biserica noastră să-i locul celei de la Moscova în fruntea creștinismului ortodox. Nu se va întîmpla asta. Prilej pentru Nae Ionescu să evoce cu melancolie vremurile în care Biserica Ortodoxă Română a fost centrul Ortodoxiei: „Biserica noastră a cunoscut timpuri de mare strălucire. A fost doară o vreme în care centrul ortodoxiei era la noi. Sînt, e adevărat, de atunci, trei sute de ani.
Pe drumul în avion București-Iași și Iași-București, citesc cu creionul în mînă Raportul inspectorului general General Lyman Kirkpatrick „Inspector General's Survey of the Cuban Operation”, October 1961. Nu e prea dificil pentru mine. Față de Documentul lui Bissel, care se vrea o replică a CIA la actul de acuzare care e Raportul, textul lui Kirkpatrick e accesibil. Dincolo de radiografia eșecului care a fost Operațiunea Zapata, Raportul rămîne în posteritate și ca un document de excepție despre Operațiunile murdare ale CIA, despre amestecul american în toată lumea. Ce era Operațiunea Zapata?
Halucinațiile călugărilor. Am trecut la Les Vikings: histoire, mythes, dictionnaire, Paris, Éditions Robert Laffont, coll. „Bouquins”, cartea de căpătîi a lui Regis Boyer despre vikingi. Am cumpărat-o de pe Amazon. Sar direct la Dicționar, parte care ocupă un sfert din lucrare. La litera A dau peste termenul: „A Furore Normannorum, Libera Nos, Domine”. Reproduc explicația. Spune totul despre imaginea vikingilor în lumea occidentală de la finele mileniului întîi al Istoriei după Christos:
Știam mai demult că Alex Ștefănescu, cel mai mare critic literar în viață, e grav bolnav. Din fericire pentru intelectualul Alex Ștefănescu, e o boală de picioare și nu de cap. Spun din fericire, pentru că unor intelectuali de calibru precum Alex Ștefănescu, lovitura cea mai grea dată de destin e afectarea creierului. Alex Ștefănescu are luciditatea intactă. Lucrează de zor, chiar dacă beteșugul de la picioare nu e de ici de colo. Vorbind cu el la telefon în zilele din urmă am aflat că durerile groaznice i-au trecut.
Am ajuns cu stilizarea – ultima – la eseul Un precursor al CNN-ului: Geo Bogza. E dedicat măiestriei cu care marele reporter scoate dintr-un banal popas la o tăbăcărie din București senzaționalul unei relatări din burta unui vulcan apucat de pîntecăraia erupției. Despre senzaționalismul de tip CNN al lui Bogza am mai scris. Am publicat un eseu despre O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil, text greu de plasat între reportajul senzaționalist și parodia acestui reportaj.
În mai 1920, are loc la București Procesul intentat lui Mihai Gheorghiu Bujor, unul dintre liderii Mișcării socialiste din România și din lume, cel care-l cunoscuse pe Lenin. Întors în țară din Rusia, unde participase la Revoluția bolșevică, Mihai Gheorghiu Bujor e arestat și trimis în judecată pentru trădare. La alegerile generale din 25, 26 şi 27 mai 1920 pentru Adunarea Deputaţilor şi în 30 şi 31 mai pentru Senat, Mihai Bujor obține un loc de deputat în Camera Deputaților la Galați. Parlamentul îi invalidează mandatul împreună cu al altor membri ai PSR. De proces se ocupă marele publicist Ion Vinea în tableta Procesul Bujor din Chemarea 20 mai 1920.