Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 324, anul II, sîmbătă, 17 iulie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Nu cred că printre cei care au urmărit joi seara, la TV, emisiunea „Mersul reformei; față în față: Puterea și Opoziția“ ar putea fi depistat cineva care să aibă vreun cuvînt de laudă. Așa cum ne arată, printre altele, și telefoanele primite la redacție în cadrul serviciului nostru nonstop, toată lumea e de acord că a fost o catastrofă. De ce s-a întîmplat așa și nu altfel? Iată o întrebare al cărei răspuns trimite la cîteva slăbiciuni atît ale Televiziunii Române, cît și ale vieții noastre politice.
Să remarcăm, în primul rînd, că emisiunea era condamnată din start. Convingîndu-ne încă o dată că este o rătăcită în domeniul televiziunii, realizatoarea Florica Dumitrescu, mai stîngace și mai coafată ca oricînd, a comis cîteva greșeli elementare. A ales astfel, pentru o emisiune de doar o oră, o temă care n-ar putea fi lămurită nici într-o săptămînă de dezbatere televizată. Un realizator cu un minim talent de profesionist și-ar fi dat seama imediat că tema era enorm de vastă în raport cu spațiul acordat. Urmarea? O cunosc toți telespectatorii. În spațiul uriaș al temei, fiecare dintre participanți a zburdat în voie. Fiecare dintre ei a abordat problema care îi convenea cel mai mult. Și astfel discuția nu s-a putut concentra asupra nici unui punct. Intervențiile invitaților nu s-au întîlnit nici măcar o singură dată. În loc de o controversă pasionantă, am avut o splendidă desfășurare de propoziții tăiate la jumătate, de monologuri paralele, de interjecții și de gîfîituri. Ageamie s-a dovedit realizatoarea și prin invitarea unui număr atît de mare de participanți (șase) într-un spațiu de emisie atît de mic. Împărțind timpul consacrat emisiunii pe cap de om, vom constata că fiecăruia i-a revenit, cu aproximație, mai puțin de 10 minute. Ce poate spune un politician într-un asemenea timp înghesuit despre mersul reformei. Nimic deosebit. Iată de ce nici unul dintre participanți n-a reușit să-și ducă pînă la capăt nici măcar o idee. Mai mult, îngroziți că trece timpul, ei s-au întrerupt unii pe alții, au vorbit de unii singuri, au început o idee fără a o mai duce pînă la capăt. Emisiunea s-a vrut o dezbatere. În realitate, ea a fost o simplă brambureală.
Culmea lipsei de profesionalism a realizatoarei a reprezentant-o însă prestația de moderator. Îmi amintesc și acum cu plăcere de ultima confruntare electorală televizată, realizată în toamna trecută de Paul Șoloc cu cei doi candidați la președinție: Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Deloc intimidat de personalitățile celor doi, Paul Șoloc i-a ținut în frîu cu o fermitate exemplară. I-a obligat să se refere la chestiunile arzătoare ale electoratului, i-a întrerupt nemilos, aducîndu-i la subiect ori de cîte ori o luau razna. În plus, s-a văzut imediat că întreaga dezbatere are un scenariu bine pus la punct. Realizatorul își pregătise dinainte întrebările-cheie, își prevăzuse trecerile de la un moment la altul. Nimic din toate acestea la Florica Dumitrescu. Realizatoarea emisiunii de joi seara s-a pierdut cu totul. Ea a reușit să intervină în discuție abia pe la jumătatea emisiunii și atunci pentru a striga cît au ținut-o puterile, cu deznădejdea unuia care se îneacă: „Eu sunt mediator. Vă rog să-mi permiteți.“ Firește că nu i s-a permis. Împinsă deoparte de impetuozitatea invitaților, ea a dispărut pur și simplu din emisiune. A reapărut doar spre final, pentru a anunța, cu aceeași disperare înlăcrimată, că au mai rămas doar 10 minute pînă la sfîrșitul dezbaterii.
Catastrofa televizată își are însă cauza și în prestația politicienilor invitați: Nicolae Văcăroiu, Alexandru Albu, Viorel Sălăgean (din partea Puterii), Dinu Patriciu, Mircea Ciumara, Eugen Dijmărescu (din partea Opoziției). Telespectatorii au putut sesiza, cred, marea discrepanță dintre cele spuse în cadrul anchetelor de pe stradă și cele spuse în cadrul emisiunii. Cu toată strădania Televiziunii de a elimina din răspunsurile intervievaților notele mai dure, s-a putut constata limpede că lumea e disperată pur și simplu de continua înrăutățire a vieții cotidiene. Chestiunile ridicate de interlocutori aparțin întregii populații a țării: de ce s-a făcut oul 60 de lei? Cum se poate trăi cu un salariu de mizerie? Cum vor supraviețui aberantei spirale a prețurilor bătrînii și copiii? Participanții la dezbatere n-au luat în seamă aceste deznădejdi evidente. Ei au vorbit despre privatizare, despre reformă, despre hiperinflație, despre
stand-by. Nici una dintre neliniștitoarele întrebări ale străzii nu și-a găsit răspunsul în emisiune. Între participanții la discuție și cei intervievați a fost o prăpastie de la cer la pămînt.
O prăpastie care e azi, de fapt, între clasa politică și restul țării.
