Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 306, anul II, miercuri, 23 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Mărturisind că a avut ocazia să citească în ziarul nostru „necazurile oamenilor care, ajungînd în pragul disperării, şi-au pus speranta în dumneavoastră“, Toader Fărcăşel, paznic de noapte la Laboratorul Viteco, aparținînd de S.C. Ostrovit S.A., județul Constanţa, îmi trimite o scrisoare despre necazul lui cu un cal. Fiind vorba de un cal, scriitorul din mine a tresărit imediat. Am parcurs scrisoarea cu o veritabilă încîntare, mai ales că, în unele momente, expeditorul face proză fără să-şi dea seama:
„Domnule redactor-şef, în momentul de faţă mă număr şi eu printre acei oameni făr’ de ajutor. De aceea, vă rog din tot sufletul să-mi citiţi necazul prin care trec în clipele de faţă. În ultimele 3 luni, în cadrul societății în care lucrez s-au petrecut două evenimente mai deosebite:
- Distrugerea unui autoturism Dacia Break (aparţinînd societății) prin tamponare cu un pom.
- Ştrangularea unui cal.
În cazul al doilea sîntem consideraţi vinovaţi subsemnatul şi îngrijitorul de animale. Și pentru acest incident trebuie să plătim societății suma de 191.000 lei sau înlocuirea calului. Ţin să menționez că s-a apelat la soluţia de înlocuire a calului, iar pentru înlocuire societatea ne-a împrumutat cu 130.000 lei necesari la cumpărarea calului de la un producător particular. Am acceptat această variantă deoarece nu am banii suficienţi pentru a mă judeca cu societatea respectivă şi nici nu doresc să ajung în spatele gratiilor, plătind cu propria libertate greşelile altora. Nu aş fi apelat la dvs., domnule Ion Cristoiu, dar sînt într-o situație foarte critică, deoarece (cu toate că sînt nevinovat), suma de 65.500 lei trebuie să o achit în cel mai scurt timp (2-3 luni) şi asta ar însemna să trăiesc numai cu pîine şi apă avînd în vedere salariile mici și prețurile mari care sînt în ziua de azi.“
Deşi, aşa cum spune, a acceptat să plătească înlocuirea calului, Toader Fărcășel nu poate să nu-şi exprime două nedumeriri. Prima se referă la faptul că a fost considerat pe nedrept vinovat de moartea calului:
,,Acum stau şi mă întreb întruna: oare pentru ce sînt considerat vinovat şi să plătesc jumătate din sumă?
Calul
– nu mi-a fost dat în primire şi nici nu am fost atenţionat;
– nu a fost priponit corespunzător;
– pînă în noaptea ştrangulării a fost numai împiedicat şi nu priponit, fiindcă nu avea cele necesare pentru a fi priponit;
– a fost legat (priponit) în loc întunecos, iar vizibilitatea foarte redusă, plus că în locul respectiv se aflau şi alţi cai împiedecați;
– calul ştrangulat l-am găsit după ce am servit masa.
Într-adevăr că s-a întîmplat noaptea şi în timpul serviciului, dar avînd în vedere împrejurările, oare ce vină port ?“
A doua nedumerire se referă la faptul că în privinţa maşinii Dacia, pe care au lovit-o „oameni puşi bine“, nu e nimeni tras la răspundere:
„În privinţa autoturismului, tăcere de mormînt. Aproape s-a uitat, parcă ar fi fost o jucărie care s-a aruncat la fiare vechi şi nu mai trebuie recuperată. Sau aş crede că în cazul meu calul face cît (calul) din piesa dramaturgului englez William Shakespeare. În primul caz nu este nimeni tras la răspundere, cu toate că valoarea autoturismului e de 10 ori mai mare ca valoarea unui cal. Mai bine spus, unde sînt implicați oameni puşi bine şi cu bani (bogaţi) se face. Iar celui sărac, dacă se poate, şi pielea de pe el se ia.“
Stimate domnule cititor, aveți perfectă dreptate: cînd e vorba de cei mari şi tari, ei pot face orice pagubă, cît de substanțială ar fi ea, fără să plătească pentru asta, iar cînd e vorba de cei mici şi săraci, ca dumneavoastră, de exemplu, trebuie să plătească, chiar dacă sînt nevinovați. În sprijinul acestui adevăr amar, dvs. aduceţi exemplul cu Dacia. Eu însă o să vă dau un alt exemplu, mult mai concludent. Aşa cum poate aţi citit în ziare, recent, Compania de navigaţie PETROMIN a încheiat cu firma grecească FORUM MARITIME un contract prin care flota Românici e vîndută pe nimic. Vinovaţi de această pagubă sînt mai-marii PETROMIN-ului, ministrul transporturilor şi primul-ministru. Pentru un cal, pe dvs. v-au pus imediat să plătiți, deşi nici măcar nu sînteți vinovat. Pentru ditamai flota ţării, pe ei nu-i pune nimeni să plătească.
P.S. Deşi cititorul nostru ne-a scris doar „pentru scoaterea la iveală a dreptătii“, noi am decis să-i dăm o mînă de ajutor, achitîndu-i suma de 65.500 lei, cît are de plătit pe nedrept. Îl rugăm să ne contacteze la redacţie.
