Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 284, anul II, marți, 1 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
În hărmălaia stîrnită de încăierarea din parlament a trecut aproape neobservat un fapt cu deosebite semnificaţii politice. E vorba de declaraţia făcută vineri, 28 mai 1993, la conferinţa de presă săptămînală, de purtătorul de cuvînt al preşedinției, dl Traian Chebeleu. Potrivit acestui document, poziţia dlui preşedinte Ion Iliescu privind fenomenul corupției trebuie considerată a fi, în exclusivitate, cea exprimată în Declaraţia la întîlnirea cu jurnaliştii de luni, 24 mai 1993. Din cîte se ştie, Declaraţia prezidențială, formulată şi difuzată în scris la Cotroceni, contrazicea flagrant afirmațiile dlui Ion Iliescu făcute la întîlnirea cu prefecții. În cadrul acelei reuniuni ţinută sîmbătă, 22 mai, cu o zi înainte de întîlnirea cu presa, dl Ion Iliescu înscrisese campania împotriva corupției într-un scenariu pus la cale pentru a răsturna guvernul Văcăroiu. Campania urma, în viziunea dlui preşedinte, altor momente îndreptate împotriva actualului executiv: moţiunea de cenzură, greva generală.
Plecînd de la diferenţa dintre afirmaţiile de sîmbătă şi declarația de luni, mulţi jurnalişti, printre care şi subsemnatul, s-au întrebat care e adevărata poziţie a preşedintelui: cea de la întîlnirea cu prefecții sau cea de la conferinţa de presă? Ca gazetar care am scris destul de mult despre dl Ion Iliescu, atît de mult încît aş putea spune că mi-aş putea da doctoratul în personalitatea preşedintelui, susţineam într-un editorial publicat la vremea respectivă că adevărata poziţie prezidenţială trebuie considerată a fi cea din Declaraţie. Afirmaţiile de la întîlnirea cu prefecţii reprezenta una dintre acele faimoase ieşiri ale dlui Iliescu, una dintre acele gafe născute din personalitatea neastîmpărată a dlui preşedinte. În cazul unei personalități care ocupă un asemenea loc în statul de drept, poziţia într-o chestiune fundamentală a momentului nu trebuie identificată cu o afirmaţie hazardată, făcută într-un moment de luatul gurii pe dinainte. Ea, această poziţie, trebuie căutată într-un document oficial, al instituţiei prezidenţiale, document la care a lucrat o întreagă echipă de consilieri. Aceasta pentru că, neîndoielnic, instituția prezidenţială nu se reduce la persoana preşedintelui. Ea îi conține, în chip necesar, şi pe consilierii prezidenţiali, cei care au misiunea de a analiza temeinic o chestiune, de a-i pune preşedintelui la dispoziţie nu numai toate datele în legătură cu ea, dar şi soluțiile impuse de realitate. Un asemenea document îl constituie Declaraţia formulată în scris şi difuzată la conferinţa de presă de luni, 24 mai 1993. Declaraţia domnului Traian Chebeleu ne confirmă acest adevăr. Precizînd că adevărata poziţie a preşedintelui e cea de la conferinţa de presă, dl purtător de cuvînt a căutat să deplaseze centrul de greutate de pe afirmaţiile hazardate de sîmbătă pe documentul oficial de luni.
Am putea spune astfel că declaraţia domnului Traian Chebeleu constituie pentru jurnalişti, pentru oamenii politici din România de azi ceea ce s-ar denumi o soluție de îndrumare. Ea ne atrage atenția că nu numai în chestiunea corupției, dar şi în alte chestiuni, trecute sau viitoare, adevărata poziție a instituţiei prezidenţiale trebuie căutată nu în ieșirile absolut întîmplătoare, explicabile omeneşte, ale domnului Ion Iliescu, ci în documentele oficiale redactate de echipa de consilieri prezidenţiali şi asumate de dl preşedinte prin semnătură şi lectură publică. Această soluție de îndrumare îşi are punctul de plecare într-o realitate specifică Palatului Cotroceni. Incontestabil, după alegerile din septembrie 1992, echipa prezidenţială a suferit transformări substanțiale. Urmare a unor bătălii ascunse, şi pe care, mai mult ca sigur, istoria le va dezvălui, gruparea liberală din sînul acestei echipe a repurtat o victorie însemnată asupra grupării conservatoare. Aceasta pentru că, aşa cum se poate bănui, echipa prezidenţială reflectă şi ea evidenta sciziune de la nivelul puterii, sciziunea în partea liberală şi partea conservatoare. Aproape toate momentele de realism politic ale domnului Ion Iliescu din perioada postelectorală îşi au cauza în influenţa asupra domniei-sale a grupării liberale din echipa prezidențială. Din nefericire, aşa cum s-a văzut şi în chestiunea corupției, lăsat singur, fără consilieri, domnul Ion Iliescu gafează strălucit, dînd peste cap munca de săptămîni întregi a echipei sale. Pentru a drege ceea ce firea domnului Ion Iliescu a stricat, această echipă trebuie să ducă după aceea o înverşunată bătălie. Declarația domnului Traian Chebeleu de la conferinta de presă din 28 mai face parte dintr-o asemenea bătălie. Cît de eficientă? Rămîne de văzut ce va spune şi ce va face, în perioada următoare, dl Ion Iliescu în clipa cînd se va vedea din nou singur, fără echipă, liber să spună ce-i trece prin cap.
