De ani întregi, pe 5 martie, la 10 dimineaţa fix, în vîrful unuia din stîlpii de electricitate din marginea şoselei Floreşti-Vidra, mai precis în cotul pe care-l face şoseaua pentru a nu nimeri în gîrlă, aterizează prima barză întoarsă în ţară din ţările calde.
Barza cu pricina e o veritabilă vedetă a presei româneşti.
S-au scris despre ea reportaje, tablete, comentarii socio-politice, i s-au publicat pozele în toate magazinele ilustrate, i s-a descusut viaţa în toate tabloidele, preocupate în deosebi de relaţiile ei sexuale, i s-au luat interviuri în direct de fătuce suite pe scară pînă la cuib, după ce, în prealabil, şi-au pus nădragi, să nu le vadă cei din sat curul, s-au făcut filme documentare şi s-au pus la cale talk-show-uri pe televiziuni.
O starletă şi-a boteza fetiţa Bărzuliţa, iar un şmecher şi-a cumpărat rapid pe internet domeniul Barza.ro.
Aterizarea Înaltei Berze e un eveniment nu numai pentru Vintileasa, dar şi pentru judeţ, ba chiar şi pentru întreaga ţară.
În primii ani, la ceremonia consacrată aterizării, alături de preşedintele Consiliului judeţean, au stat miniştrii Mediului şi ai Culturii. După ce-a fost arestat preventiv pentru corupţie, preşedintele Consiliului judeţean n-a mai venit. Premierul, deşi a scris pe facebook că v-a participa, n-a venit niciodată.
În prezent, participă primarul Vintilesei, fii ai satului, jurnalişti de la presa locală şi invitaţi din străinătate.
Şi manifestarea şi-a mai mişcorat proporţiile.
Totuşi, ceremonia religioasă a rămas în picioare. An de an, episcopul de Râmnic, înconjurat de un Sobor de preoţi e prezent la faţa locului pentru a sfinţi Cuibul.
Nu şi barza, deoarece, după tentativa din primul an de Bărzărie, mai multe ONG-uri au protestat împotriva gestului de a sfinţi şi Barza, pe motiv că BOR n-a obţinut pentru asta aprobarea scrisă a păsării.
Sfinţirea cuibului a ridicat din start problema înălţimii.
Cum să se ajungă sus, în vîrful stîlpului?
S-a înlăturat varianta propusă de preoţii mai tineri, a căţărării pe stîlp cu unelte de alpinism.
A căzut şi varianta coborîrii într-un coş susţinut de frînghiile legate de burta unui elicopter, ca fiind prea costisitoare şi, în plus, primejdioasă pentru purtătorul busuiocului.
S-a apelat pînă la urmă la un dispozitiv de Sfinţire la distanţă, folosit de Patriarh pentru împroşcarea cu aghiasmă a cuşmelor de domnitori de la dezvelirea statuilor ecvestre.
Un băţ lung de cîţiva metri, prevăzut cu o sîrmă prin care dispozitivul din vîrf putea fi mînuit.
Ajutat de cîţiva dascăli tineri, protopopul muia busuiocul standard în agheasmă, îl prindea în capătul băţului, ridica băţul şi, cînd acesta ajungea la nivelul cuibului din stîlp, graţie sîrmei, sticla de plastic găurit se răsturna cu gura-n jos, ca să întreţină aghiasma din pămătuf.
Pe lîngă ceremonia religioasă, au rămas neatinse alte momente: acordarea de diplome participanţilor, spectacolul de muzică populară Pasăre galbenă-n cioc!, tîrgul de meşteşuguri populare şi obișnuitele afaceri mărunte de iarmaroc, de la ghicitul în palmă pînă la şterpelirea de portofele.
Pe la marginea ceremoniei, umblă tipi dubioşi, cu priviri lunecoase, care vînd pe sub mînă o broşură porno despre Barză şi puradelul adus de ea în cioc.
Pentru a se şti din timp aterizarea Brezei, de piciorul acesteia a fost pus un inel cu GPS.
Un dispozitiv păstrat la primărie în seif şi scos de acolo doar în preajma datei de aterizare a Berzei anunţa pasărea după trecerea graniţei cu Bulgaria.
Anul acesta dispozitivul n-a mai anunţat nimic.
A devenit limpede, că Barza n-o să mai vină.
La iuţeală, cu sprijinul preşedintelui Consiliului judeţean, care l-a sunat chiar pe premier, s-a făcut rost de o altă barză.
Nimeni de la Ceremonie nu şi-a dat seama de impostură.