Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 309, anul II, miercuri, 30 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Luni, 28 iunie, am acceptat invitația lui Romul Vonica, preşedintele Comisiei anticorupţie, de a mă prezenta în faţa acestei comisii pentru a da relaţii despre publicarea de către Evenimentul zilei, jurnalul pe care îl conduc, a dezvăluirilor generalului Florică. Această comisie s-a constituit în urma apariţiei în ziarul nostru a acuzațiilor de corupţie şi trafic de influenţă aduse de fostul comisar-şef împotriva unor demnitari. Aşa cum se arată şi în hotărîrea de înfiinţare, comisia are drept obiectiv principal anchetarea cazurilor incriminate de generalul Gheorghe Florică. Mi s-a părut normal ca o comisie care se respectă să fie interesată și de culisele iniţiativei publicistice a Evenimentului zilei, inițiativă care, iată, a provocat nu numai un scandal politic, dar şi crearea unei comisii parlamentare de anchetă. Cu atît mai firească mi s-a părut invitaţia preşedintelui comisiei, cu cît în legătură cu dedesubturile acţiunii noastre au fost lansate fel de fel de fantasmagorii. Era normal ca respectiva comisie să le verifice. De aceea, deşi puteam să refuz, nu numai că am acceptat invitaţia, dar, mai mult, i-am propus lui Romul Vonica să fie audiat şi Sorin Roşca-Stănescu, redactorul-şef adjunct care s-a ocupat direct de serial.
Deşi la plecare membrii comisiei mi-au declarat că pot să fac publice aprecierile şi impresiile mele despre şedinţă (dat fiind că am venit în calitate de invitat) n-o voi face. N-am fost la comisie ca jurnalist care şi-a propus să scrie din interior despre o ședință a acesteia. Pentru că lucrările şedintei sînt secrete, nici un jurnalist n-a avut acces direct la vreo şedinţă. A fi scris despre atmosfera din şedinţa la care am fost audiat, despre raporturile de forţe din comisie, despre cum se desfăşoară lucrările ar fi însemnat să profit de ocazia oferită de invitația lui Romul Vonica. Ceea ce ar fi însemnat să nu respect una din regulile fundamentale ale profesiei noastre. Altă dată, cînd lucrările acestei comisii vor deveni subiect de dezvăluiri publice, îmi voi îngădui, poate, să scriu şi eu despre ce am putut observa la şedinţă. Pînă atunci însă, îmi impun să tac. Chiar dacă, repet, mi s-a dat voie să vorbesc. Dacă întrebările, precum şi alte lucruri aparţinînd de intimitatea comisici nu pot fi dezvăluite, nu acelaşi lucru se poate susține și despre spusele mele. Aparţinîndu-mi, depinde numai şi numai de mine să le fac publice. Mai ales că multe dintre ele sînt cunoscute cititorilor din editorialele publicate pînă acum pe seama dezvăluirilor generalului Florică.
Acum, cînd lucrările comisiei s-au încheiat, ţin să precizez din nou ceea ce am spus şi cu alte prilejuri. Evenimentul zilei nu-şi asumă dezvăluirile făcute de generalul Gh. Florică. Ziarul nostru n-a făcut altceva decît să publice un document senzaţional: raportul prezentat de fostul comisar-şef al Gărzii Financiare în faţa Comisiei de Apărare, Ordine Publică şi Siguranță Națională a Parlamentului. Nu ştiu care sînt concluziile comisiei. S-ar putea ca ele să confirme dezvăluirile generalului. S-ar putea ca ele să le infirme. În ambele cazuri, Evenimentul zilei nu-şi revendică nimic. Totul îi aparţine generalului Florică. Dacă dezvăluirile vor fi infirmate, eșecul e al lui. Dacă ele vor fi confirmate, lui îi aparţine succesul. Ar fi anormal ca în acest caz, de exemplu, Evenimentul zilei să se bată cu pumnul în piept că a făcut şi că a dres. N-am publicat dezvăluirile fostului comisar-şef pentru că domnia-sa mi-ar fi apropiat. L-am întîlnit o singură dată în viață. După apariţia primelor dezvăluiri, cînd totul s-a redus la protocolar. Am avut cu domnia-sa o singură discuţie telefonică. Înainte de a fi destituit, cînd m-a rugat să-i publicăm o dezminţire la un articol apărut în Libertatea. L-am refuzat politicos, precizînd că ziarul nostru nu tipărește dezminţiri la articole apărute în alte publicații. Am publicat dezvăluirile generalului sub semnul unei credinţe definitorii a ziarului nostru. Misiunea presei independente e, printre altele, şi aceea de a pătrunde în culisele puterii. Înainte vreme, tot ce se petrecea dincolo de uşile închise nu ajungea niciodată sub privirile opiniei publice. Noi însă considerăm că omul de rînd, care e și cititorul nostru, trebuie să știe tot ce se petrece în intimitatea institutiilor statului de drept. Raportul generalului Florică fusese prezentat într-o comisie parlamentară. Altfel spus, dincolo de uşile închise. Exista riscul ca el să rămînă înmormîntat aici. Exista riscul ca dezvăluirile sale să facă obiectul unor tîrguieli între partide. Cetăţeanul simplu n-ar fi ştiut niciodată ce conţin aceste dezvăluiri. Punînd mîna pe ele şi tipărindu-le în sute de mii de exemplare, Evenimentul zilei le-a adus la lumina necruţătoare a opiniei publice. Şi, aşa cum s-a văzut din desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, nu fără folos.
