Satul s-a profilat pe pictură naivă La cîțiva ani de la Căderea lui Ceaușescu Vintileasa trecu prin ceea ce Nelu Purdea, fostul director al Școlii elementare, pensionat pe motive de boală, numise în memoriile sale, volumul 31, din cele 1000 de volume cît se gîndise să scrie (din nenorocire muri înainte de a încheia volumul 73, și ai lui – fata venită din Spania și băiatul venit din Finlanda – îl aruncară, împreună cu toate celelalte 72 de volume), Febra picturii naive. Satul se lăsase de agricultură și se apucase de pictură naivă.
- XCIII - Vînzătorul Costache Buric din Cucuieții Mijlocii a lăsat tranzistorul deschis toată ziua de sîmbătă, pînă seara, cînd s-a încheiat programul. Aparatul a cîntat pînă a luat foc de atîta activitate. De la el, a luat foc magazinul, care a ars pe jumătate. * Panică Întregul sat Cîmpuri a fost cuprins de panică. O comisie de la București umblă din casă-n casă, din livadă în livadă, pentru a depista copacii monument al Naturii. O dată identificat unul, e fotografiat, filmat, măsurat, verificat la coajă și la rădăcini, trecut într-o aplicație de pe Internet. În final se pune la baza trunchiului o plăcuță prin care copacul e anunțat drept Monument al Naturii. Asta înseamnă, tot potrivit plăcuței, că:
Aeroport Otopeni. La poarta de îmbarcare pentru Istanbul (nr. 5, scrie pe bilet și se confirmă în difuzoare), așteaptă membrii unui grup plecat în pelerinaj. Popi tineri, lucrători la Patriarhie, cu aerul lor de funcționari de bănci purtînd bărbuță, dintre cei angajați să facă P.R.-ul BOR, și credincioase, ușor de recunoscut, pentru că sînt îmbrobodite și palide, ca și cum ar fi în plin post de Paște. E clar că mergem la Istanbul și, nu să-i spunem, la Beijing.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Deficienţele din realizarea personajului pozitiv îşi au cauza în însăşi norma prezenţei într-o creaţie literară a unui personaj pozitiv. Necesitatea personajului pozitiv nu este un simplu tic al criticii, nici măcar al celei politico-administrative, sau o preferinţă impusă de unii scriitori şi publicişti întregii literaturi, ci expresia locului şi rolului conferite personajului pozitiv în sistemul de teze şi concepte ale realismului socialist.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 305, anul II, vineri, 25 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Nu puţine sînt scrisorile expediate pe numele meu în care admiratorii lui Ion lliescu îşi exprimă credinţa că tonul meu critic faţă de preşedinte e semnul unei părtiniri. Aveți ceva cu dl preşedinte!, îmi spun, mai mult sau mai puţin decent, aceşti cititori. Stimaţi admiratori ai lui Ion Iliescu, n-am nimic cu domnia-sa. Nu fac altceva decît să-l privesc cu alți ochi decît ai dumneavoastră. Dumneavoastră îl urmăriți cu ochii aburiți de dragoste necondiționată.