Agenția muribunzilor Costel Costelică din Vintileasa Vale a debutat în afaceri în postdecembrism cu înființarea unei Agenții care pretindea că poate să trimită mesaje de pe Lumea asta celor de pe Lumea Ailaltă. Potrivit zvonurilor lansate de el în sat și în localitățile din jur, mergînd în Munți, ca să facă rost de o iarbă de descîntec, Costel Costelică descoperise un pîrîiaș care mergea pe Lumea Ailaltă. Pîrîiașul curgea cîțiva metri, după formarea dintr-un izvor, și dispărea într-o gaură din stîncă. Deoarece nu mai apărea (de acolo începea un perete de granit, strașnic), Costel Costică susținea că merge, merge într-una, pînă la un lac uriaș subteran, dincolo de care se ridicau zgîrîie norii Lumii de Apoi.
Trenul cu regim de metrou Ostia-Roma. Pe platformă, în picioare, un flăcău vânjos, în trening albastru, cu vipuşcă de general, zbiară la telefonul mobil, pe care-l ține la urechea dreaptă. Cu stînga se scarpină la testicule. Din două în două fraze, exclamă: – Ce p... mea! Lungotevere Fornesino. Un grup de lăutari români ambulanți dau să traverseze printr-un loc nemarcat, pentru a ajunge în Transtevere, unde îi vor bîzîi la cap pe cei care mănîncă de prînz. Sînt în formația completă. Contrabasist, violonist, acordeonist, țambalagiu. Mașinile se năpustesc pe cheiul Tibrului.
- XCIX - Fapt Și-a hrănit găinile, fără s-o știe, cu marijuana, dintr-un sac de grăunțe luat din Obor, folosit pînă atunci de traficanți pentru trafic ilegal de droguri. Drogate, găinile măcăie ca niște rațe. * Pe şosea Ai făcut curba scurtă, de aproape 90 de grade, un soi de răzgîndire a Drumului European (mergea drept înainte şi, deodată, amintindu-şi brusc de ceva, a cotit-o la dreapta), mulţumindu-i Celui de Sus că ai scăpat cu viaţă din încercare, marea încercare, zisă şi ieşirea din Bucureşti.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 311, anul II, vineri, 2 iulie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Prezentat miercuri presei și celor două Camere ale Parlamentului, Raportul preliminar al Comisiei parlamentare de anchetă privind actele de corupție sesizate de fostul comisar șef Gheorghe Florică a fost primit contradictoriu. După unii, el e excelent. După alții, e dezamăgitor. Criteriul de judecată îl constituie raportarea la realitate a verdictului dat de Comisie în fiecare dintre cele 18 cazuri de pe lista publicată în Evenimentul zilei. Unii cred că Raportul a spus adevărul în toate cazurile denunțate de generalul Gheorghe Florică.
Pavel Pavelică a plecat din Vintileasa la București prin anii ʼ70 pentru a urma școala profesională, din care a ieșit mecanic de întreținere. Înainte de 1989, a fost angajat la Semănătoarea. Se dovedise un lucrător conştiincios, om cu frica lui Dumnezeu. Se număra printre puţinii lucrători care, în ultimii ani ai lui Ceauşescu, mergeau la toate convocările organizate de sindicat. La un moment dat, s-a pus problema unui loc pentru fotografia sa la Panoul de onoare, intitulat Cu ei ne mîndrim, pe lîngă care treceau, în drum spre atelier, angajaţii Gigantului industrial.
- XCVIII - Restaurant Restaurant în Complexul Ciuta, peste drum de șoseaua care o ia, văzîndu-și de-ale ei, decisă, spre Munți. Hala uriașă, stingheritoare, cu mese de lemn înșiruite după sistemul bou-vagon, se bucură de lumina intensă, dătătoare de viață, a Soarelui de afară. Prin ferestrele mari, proaspăt spălate, se văd în depărtare prundul unei ape ascunse și malul înalt, rîpos, de la care pornesc viile. La una dintre puținele mese ocupate, un adolescent își filmează cu telefonul mobil iubita, care tocmai atunci mușcă dintr-un ciolan cu fasole. E tînără, e frumușică, are dinți sănătoși, carne tare, proaspătă și, prin urmare, poate să mănînce și lut de carieră. Tot bine i-ar sta. W.C.-ul e la subsol. Curat, cotropit de susurul apei din țevi.
Incredibila răsturnare de Alianțe provocată de Lovitura de stat de la 23 august 1944 aduce cu sine și o spectaculoasă schimbare în Presa noastră. Locul articolelor despre Germania, Italia, Slovacia, Finlanda, membre ale Axei, îl iau articolele despre Uniunea Sovietică, Anglia, SUA, membre ale Coaliției. Sub acest semn apare în ziarul Timpul din 7 iunie 1945, un articol elogios despre nevasta lui Churchill, semnat de Martha Bibescu: APOTEOZĂ CONJUGALĂ. CLEMENTINA WINSTON CHURCHILL de Prințesa MARTHA BIBESCU
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) E greu de precizat cum erau receptate în anii 1947-1953 creațiile proletcultiste cu personaje pozitive în luptă cu personajele negative. E greu de precizat, deci, dacă pentru cititorii acelui moment chiaburii stîrneau ură, iar ţăranii săraci, iubire. Sigur este însă că, parcurse astăzi, cărţi importante ale perioadei 1947-1953, Desfăşurarea, de Marin Preda, Judecata, de Aurel Mihale, Pîine albă, de Dumitru Mircea, Cumpăna, de Lucia Demetrius, Iarbă rea, de Aurel Baranga, sînt, fără voia autorilor şi fără ca factorii de control al literaturii – editori, cenzori, critică – să-şi dea seama – documente involuntare despre unele greşeli politice ale perioadei 1947-1953.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 310, anul II, joi, 1 iulie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Punînd capăt unei ambiguități care, de altfel, îl definește, președintele Ion Iliescu s-a delimitat categoric de Afacerea PETROMIN. Un comunicat trimis presei de purtătorul de cuvînt al președinției susține că președintele „a cerut guvernului să investigheze condițiile în care s-a încheiat contractul cu «FORUM MARITIME»“. Înghesuit de această poziție fără echivoc și, mai mult ca sigur, și de vreo urecheală prezidențială, primul-ministru Nicolae Văcăroiu s-a prezentat ieri în fața presei pentru a răspunde întrebărilor privind una dintre cele mai scandaloase afaceri din istoria României: vînzarea pe nimic a flotei strategice a țării.
O profesie ciudată Năftanailă Băzdoagă plecase din sat cu ani în urmă, pe vremea cînd luaseră o amploare nemaivăzută jocurile Bingo. Stimulaţi şi de o emisiune TV de mare audienţă (în pauzele dintre jocuri, doi măscărici ridicau ca din greşeală fustele cîtorva muieruşti fără nimic pe dedesubt), românaşii dăduseră năvală să-şi toace banii, casele, maşinile şi inelele de căsătorie la zecile de mii de firme Bingo care împînzeau ţara.