Ion Năvăliciu, candidat la un nou mandat de primar în Vintileasa, a murit chiar în dimineaţa alegerilor. În drum spre Primărie, trecuse pe la Secţia de vot, amenajată în Cabinetul de Ştiinţe Naturale al Şcolii elementare din sat, şi coada de la intrare îl bucurase atît de mult încît făcuse un infarct. Cînd a simţit înţepătura în piept, concomitent cu o lovitură de ceaţă în creier, a crezut că-i vorba de un semn al fericirii care-l năpădise, ca apa caldă din cada de baie. A trecut pe lîngă cei de la coadă, răspunzînd bineţelor respectuoase, a bătut electoral cu palma obrazul unui ţînc adus de maică-sa...
- XXXVII - Peron Pe ceasul de pe peron, o alcătuire butucănoasă de fier forjat, cu sticla spartă într-o uriaşă înfloritură, ca şi cum ar fi trecut prin el o explozie, acele au rămas încremenite pentru totdeauna la două fără un sfert. Pe tăbliţa neagră cu Mersul trenurilor de călători, cineva a scris de-a curmezişul: Nelu e prost! şi altcineva, Nelu, probabil, venit în urma lui, a tăiat totul cu un x categoric şi i-a răspuns: Ba tu eşti prost! De pe uşile birourilor, tăbliţele Şef de staţie, Impiegat de mişcare, au fost smulse cu cuie cu tot. Numai la uşa Acarului tăbliţa mai atîrnă încă într-un cui, boțită însă ca vai de lume. După cum s-a chinuit s-o rupă autorul tentativei de furt, un tip care voia să facă din ea o strecurătoare.
Mulţi cercetători străini, şi nu dintre cei neînsemnaţi, s-au întrebat de ce călătoresc în Occident cei din Est. S-au înaintat tot felul de ipoteze. S-au făcut trimiteri la fel de fel de cauze. Au fost convocate, pentru a găsi o explicaţie mai acătării, Psihologia, Sociologia, Psihiatria şi Politologia. S-a vorbit de nostalgia după democraţia ateniană. S-a scris despre curiozitatea ca dimensiune de esenţă a omului. Cu toate explicaţiile cu pretenţii de profunzime, cele descoperite pînă acum suferă de un viciu fundamental: Autorii lor n-au experiență practică. Altfel spus, ei n-au fost în Occident ca oameni din Est.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Centenarul Eminescu aduce cu sine o intensificare la maximum a campaniei antimaioresciene. Şi anterior, mai precis în 1948 şi 1949, se polemizase cu Maiorescu şi Junimea. Primul articol violent acuzator din lunga şi complicata bătălie cu Maiorescu, care va lua sfîrşit abia în 1963, aparţine nu unui critic, ci unui scriitor: Zaharia Stancu. Preşedintele Societăţii Scriitorilor din România deschide prin articolul „Despre un trecut care nu trebuie uitat şi un viitor luminos...“, Contemporanul, 9 ianuarie 1948...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 257, anul II, vineri, 30 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Arătînd că nu pot să nu fiu de acord cu măsura reducerii subvenţiilor criticam, în numărul de ieri, felul aiuritor în care guvernul a găsit de cuviinţă s-o prezinte populației. Apelînd la tradiţionalele formule ceaușiste, prim-ministrul s-a chinuit să ne convingă că, grație indexărilor şi compensațiilor, deşi preţurile vor exploda, noi vom trăi mult mai bine. Apelul la astfel de metode perimate, care şi-au dovedit caracterul dezastruos prin însăşi răsturnarea lui Ceauşescu...